Cosmin Popan a publicat, în “Cotidianul”, un articol despre jurnalismul pe Internet, numit Jurnalismul de blog, oportunitatile si limitele lui. Iat?, mai jos, r?spunsurile mele, integral, cu permisiunea celui care a pus întreb?rile.

Exista un miraj pentru jurnalismul 2.0. Care sunt explicatiile?
Cred c? marea atrac?ie a “jurnalismului 2.0” este accesabilitatea. Practic, cu un calculator ?i o conexiune la Internet (care sunt, cel pu?in în spa?iul occidental, elemente care ?in, deja, de dot?rile minimale de confort) te po?i adresa lumii întregi, î?i po?i face cunoscute gândurile, î?i po?i g?si companioni de discu?ie ?i construi o comunitate virtual? “a ta”.

Ce aduce in plus jurnalismul cetatenesc (2.0) fata de cel clasic? Ce este insuficient in cazul acestuia? Care ii sunt limitele fata de cel traditional?
Jurnalismul 2.0 ofer? , pentru redac?iile profesioniste, o oportunitate ?i o provocare. O oportunitate, pentru c? este ca ?i cum ar avea coresponden?i oriunde în lume sau exact acolo unde se întâmpl? ceva remarcabil. O provocare – pentru c? toate aspectele privind responsabilitatea, calitatea, metodologia de verificare ?i tratare a informa?iei pe care le presupune lucrul cu profesioni?tii devin extrem de fluide. Cât despre responsabilitatea juridic? pe care ?i-o asum? o redac?ie profesional? publicând materiale furnizate de non-profesioni?ti – se sparie gândul.

Care este viitorul jurnalismului 2.0? Care ii sunt directiile de dezvoltare?
Jurnalismul 2.0 este aici si va continua sa se dezvolte, nu am niciun fel de dubii asupra acestui lucru. Cred c? de acum încolo se impun ni?te studii la nivel global, pentru a vedea care sunt tendin?ele ?i încotro se îndreapt?. În absen?a unor date ?tiin?ifice, nu putem decât se ne exprim?m propriile opinii – ceea ce nu e lipsit de valoare, dar nu reprezint? “adev?r”. Cred c? marea barier? pe care trebuie s-o dep??easc? jurnalismul cet??enesc este credibilizarea. Cunoa?te?i expresia englezeasc? : information is free, opinion is sacred. (Informa?ia este liber?, opinia este sacr?). Atâta timp cât consider?m dreptul la opinie un aspect fundamental al drepturilor omului, oricine este liber s?-?i exprime opiniile în (aproape) orice mod pe care îl consider? potrivit. ?i din acest punct de vedere, blogurile sunt un vehicul nemaipomenit. În ce prive?te informa?ia, aceasta trebuie s? fie corect?, echilibrat?. R?mâne de v?zut – ?i asta o va dovedi timpul – cât de credibile ?i echilibrate vor putea fi informa?iile oferite de “cet??eni”.

Cu ce d?uneaza acesta jurnalismului traditional? Cu ce îl ajut??
Cred c? marele risc la care jurnalismul cet??enesc îl poate pune celui tradi?ional este diluarea no?iunii de “jurnalist”. Accesul lesnicios la informa?ie/opinie ?i la comunicarea acestora poate crea impresia c? oricine poate fi jurnalist, trecând pe plan secundar nevoia de acurate?e, puterea de a vedea imaginea de ansamblu, responsabilitatea social? ?i r?spunderea fa?? de aspectele etice.
Jurnalismul cet??enesc are, evident, ?i avantaje, dac? gândim jurnalismul ca un serviciu privit din perspectiva consumatorului. El tinde s? acopere informa?iile de ni?? (cresc?tori de pisici, cultivatori de flori, oameni afecta?i de o anumit? maladie, persoane care împ?rt??esc acela?i hobby, etc). Aceste informa?ii nu ?i-ar g?si, cel mai probabil, niciodat? un loc în presa profesionist?, de?i exist? comunit??i viu interesate de subiect. Astfel, jurnalismul cet??enesc poate l?rgi aria de subiecte despre care se furnizeaz? informa?ii ?i se exprim? opinii (adic? func?ia jurnalismului tradi?ional).

Exist? riscul ca noul jurnalism s?-l canibalizeze pe cel vechi? Exist? posibilitatea unei uniri egale de for?e?
Personal, cred c? jurnalismul profesionist nu va înceta s? existe. Aici ar trebui poate s? introducem o distinc?ie: s? nu confund?m jurnalismul tradi?ional cu formele tradi?ionale ale jurnalismului (ziarul, canalul de televiziune sau de radio ca produs al unui post anume, care concepe, produce ?i difuzeaz? un ansamblu de programe, etc). Dac? jurnalismul tradi?ional – bazat pe calitatea sa de serviciu public, de profesie exercitat? în numele unui mandat dat de dreptul publicului de a ?ti, cu respectul normelor deontologice ?i a responsabilit??ii – va ?ti s? se adapteze platformelor electronice (pe care prosper? acum jurnalismul cet??enesc), b?t?lia va fi câ?tigat? dinainte în ceea ce prive?te zona con?inutului de calitate ?i interes general. Cred c? cele dou? forme vor continua s? existe în paralel – dar nu cred c? va exista o “unire de for?e” – pentru c? nu se adreseaz? aceluia?i public ?i nu li se impun ambelor forme acelea?i criterii.

Ar trebui s? existe o anumit? atitudine din partea autorit??ilor fa?? de jurnali?tii 2.0 (includerea lor în lista pentru comunicate de pres?, invitarea la conferin?e de pres?)? Ce p?rere ave?i despre faptul c? în ??ri precum Fran?a, SUA sau Canada partidele politice au acreditat deja bloggeri?
Într-o lume ca a noastr?, în care informa?ia este prezumat liber? ?i p?trunde peste tot, autorit??ile nu pot adopta decât o singur? pozi?ie în?eleapt?: s? fac? informa?ia pe care o generaz? liber accesibil? oricui: jurnalist profesionist, blogger, cet??ean.

Cât este de etic? / deontologic? pentru un jurnalist “dedublarea” pe blog (jocul obiectivit??ii în ziar versus subiectivitatea maxima de pe blog)?
?i aici a? vrea s? fac o remarc?: blogul nu presupune neap?rat subiectivitate. Sunt bloguri remarcabile care generaz? informa?ii ?i care interpreteaz? onest, inteligent ?i cu probitate aceast? informa?ie. ?i apoi, nici nu avem probe c? to?i jurnali?tii ar fi perfect obiectivi în exercitarea profesiunii lor. Dac? e s? m? întreba?i pe mine, cred c? “obiectivitatea jurnalistului” este un mit, ea nu exist?, c?ci orice produs al min?ii noastre trece prin nenum?rate filtre personale ?i este, ca atare, eminamente subiectiv. Putem vorbi îns? de bun? credin??, de echilibru – ?i aceste aspecte trebuie s? fie prezente ?i în ziar, ?i pe blog. Atâta timp cât faptele sunt separate clar de opinii ?i cititorul/consumatorul poate face aceast? distinc?ie f?r? posibilitate de confuzie, lucrurile continu? s? fie oneste ?i deontologice.

Având în vedere c? consumatorii de media tradi?ionali sunt con?tien?i de informa?ia furnizat? (grupurile de interese, selec?ia editorial?), ce ar trebui sa ?tie un cititor obi?nuit despre riscurile jurnalismului 2.0? Cât de preg?tit e publicul în acest moment (o compara?ie între cel român ?i cel occidental)?
Acesta mi se pare a fi punctul nevralgic al jurnalismului 2.0 – ?i al programelor de educa?ie viitoare care, în opinia mea, se impun. Este drept c? nu ne-a înv??at nimeni s? citim ziarul ?i s? privim la televizor – dar asta nu înseamn? c? este corect ce s-a întâmplat. Cred c? , de la o vârst? foarte fraged? (dar la care exist? deja discern?mânt) copiii trebuie educa?i asupra modului în care se culege, se trateaz? ?i se consum? informa?ia. Exist? ini?iative în domeniu, de genul “be safe online” – pentru a evita expunerea copiilor la con?inut d?un?tor sau ofensator ?i exist? discu?ii la nivelul UE privind extinderea la nivelul site-urilor a unor marcaje asem?n?toare celor din televiziune. Partea slab? a acestor ini?iative este c? ele vor fi aplicate de bun? credin?? numai de “b?ie?ii buni”, în timp ce “b?ie?ii r?i” – care sunt cei care genereaz? cu preponderen?? con?inutul d?un?tor sau ofensator – vor continua s? le ignore. Cum UE aplic? principul “??rii de origine” (adic? pentru orice produs sau serviciu se aplic? legile ??rii de origine, nu ale celei în care produsul sau serviciul este consumat), o solu?ie legal? nu va func?iona decât la nivelul membrilor UE. Din acest punct de vedere, globalismul Internetului, care este punctul s?u forte, este ?i punctul s?u cel mai slab.

Care sunt criteriile de selectare ?i metodele de editare ?i scriere a informa?iei în jurnalismul 2.0 în compara?ie cu cel traditional?
Îmi este greu s? fac o generalizare, dat fiind multitudinea de forme pe care le ia jurnalismul cet??enesc. Dar cred c? una dintre distinc?iile majore este aceea c? jurnalismul profesionist este conceput pentru a servi un public ?int? mai mult sau mai pu?in bine definit (s? nu uit?m de caracterul comercial al companiilor de media ?i de nevoia lor legitim? de profit), în timp ce jurnalismul cet??enesc vine, mai degrab? din interesul autorului de a exprima chestiuni care îl intereseaz?, îl apas? sau îl nemul?umesc – sau pe care nu le g?se?te tratate mul?umitor în mediile tradi?ionale.

Ce ar trebui s? înve?e jurnali?tii 2.0 de la cei tradi?ionali ?i viceversa?
Cred c? ambele categorii ar trebui s? defineasc? – poate chiar în comun – un set de valori ?i de practici, al?turi de un cod de conduit?. Cred c? din acest moment, orice individ ar trebui s? fie privit ?i tratat ca un “poten?ial jurnalist” – ?i , de aceea, valorile jurnalismului de calitate ar trebui larg popularizate.

Care sunt criteriile de evaluare ?i m?surare a calit??ii jurnalismului 2.0? Câte dintre acestea coincid cu cele tradi?ionale? Care ar fi in plus?
Cred (a?a cum rezult? din toate r?spunsurile mele, de altfel) c? jurnalismul 2.0 nu trebuie judecat cu alt? m?sur? decât cel profesionist, cel pu?in în ceea ce prive?te calitatea ?i responsabilitatea. S? nu uit?m c? dreptul la liber? exprimare este un drept universal al individului, nu unul profesional al jurnalistului – de aceea to?i cei care se exprim? în spa?iul public – fizic sau virtual – au acelea?i drepturi ?i acelea?i obliga?ii.