După ce am discutat în privat şi în contradictoriu vreo câteva zile pe marginea iniţiativei Ghişe-Funar, am decis cu Iulian să ieşim să discutăm în public. De unde şi “leapşa”.
Dilema lui Comănescu este cum protejăm publicul de ştirile morbide, iar eu cred că formularea suporta îmbunătăţiri.
Aici, nişte idei principale:
- foma şi conţinutul unui produs editorial este apanajul autorului (individual sau colectiv) al acelui produs; legea nu poate impune astfel de decizii decât dacă îşi asumă condiţia de cenzură.;
- legea stabileşte ce este interzis şi, pe cale de consecinţă, ce este permis, nu ce este moral/moral, sanatos/nesănătos, bine/rău de bun gust/kitsch.
- legea nu poate proteja un adult în deplinătatea facultăţilor sale mintale de preferinţele sale, atâta timp cât ele se menţin în limitele legalităţii;
- “protejarea publicului” general este un concept relativ nou, de sorginte franceză (dacă nu mă înşel). Până acum, protecţia se îndrepta spre categoriile vulnerabile (minorii).
- liberatea de exprimare acoperă şi formele care şochează şi care sunt mai puţin bine primite de public (zice Curtea Europeană a Drepturilor Omului).
Astea fiind zise:
- da, există un grad sporit de violenţă gratuită în ştirile de televiziune din România;
- nu “ştirile de la ora 17″ sunt problema (acela fiind un format asumat şi de post, şi de public), ci extinderea aceluit tip de conţinut în toate jurnalele de ştiri;
- sancţionarea unui astfel de model de ştiri poate veni de la breaslă (pe criterii profesionale, dar cu efecte doar declarative), sau de la consumator (când saturaţia va împinge cifrele de audienţă atât de jos încât să nu mai renteze să pui în undă un astfel de jurnal);
- dacă există telespectatori nemulţumiţi de astfel de ştiri, ei ar trebui să se adreseze posturilor cu pricina, în primul rând. Discuţiile pe forumuri/bloguri şi plângerile la parlamentari sunt doar elemente de “puls” şi nu constituie în nicio împrejurare temei suficient pentru legiferare. Nemulţumirea este un factor motivant mai tare decât satisfacţia. Pentru orice “nemulţumit vocal” există 10 clienţi satisfăcuţi care tac.
De aceea, eu cred că ne găsim în faţa unei soluţii absurde la o problemă inexistentă. Sper ca şi preşedintele să înţeleaga asta şii să nu promulge legea.
Ce am obţinut este o discuţie sterilă despre ceea ce ştiam – că e violenţă multă şi (zic eu, dar asta e opinia mea) nejustificată la TV. Şi am vorbit mult despre nişte distinşi membri ai Parlamentului despre care nu discutasem deloc (dl. Ghişe) sau nu mai discutasem de mult (dl. Funar).
Scor 1-0 pentru ei.
Mai multe, pentru cei cu nervii tari şi timp mai mult, mai jos:
Eu spun că nu e treaba noastră, nici a statului să protejăm populaţia de ştiri sau de orice alt conţinut editorial. Se invoca nişte – altfel neprecizate – studii care atesta ca ne pierdem minţile uitându-ne la televizor. Eu aş vrea să văd aceste studii – pentru că eu ştiu că nimeni nu a reuşit să lege, dincolo de orice dubiu, expunerea la conţinut mediatic violent de o creştere a violenţei comportamentului. Dacă au reuşit cercetătorii români, să ştim şi noi, să ne mândrim.
Mi se pare odioasă (dincolo de ipocrită şi înşelătoare) invocarea “directivei europene” ca argument pentru promovarea unei legi ne-democratice in sine. Directivele europene în domeniu operează cu două concepte fundamentale: conţinut ilegal (şi aici lucrurile sunt destul de clare – este ilegal ceea ce este explicit interzis prin lege) şi conţinut dăunător. În ceea ce priveşte “conţinutul dăunător” , el se referă, în principal (dar nu exclusiv), la minori şi măsurile care se impun sunt cele de semnalare a faptului că urmează “ceva naşpa”.
Nicio lege europeană nu încearcă să protejeze un adult de propriile sale preferinţe, atâta timp cât acestea sunt legale – cum încearcă să facă legea Ghişe-Funar. În esenţă, legea aceasta (şi altele care, vorba lui Iulian, ar putea fi mai deştept formulate) porneşte de la ideea că publicul de Tv este asaltat de imagini violente şi asta îi cauzează la sănătatea mintală. O astfel de idee face abstracţie de un obiect simplu şi util în gospodărie: telecomanda. Face abstracţie de faptul că omul nu este silit să se uite la Tv, ci alege să facă lucrul acesta, aşa cum alege şi la ce anume se uită.
Ne spun legislatorii că “publicul s-a săturat” de astfel de ştiri. Ne uităm la cifrele de audienţă – şi observăm că nu, nu s-a săturat pe de-a întregul. Că una declară omul când este întrebat de un operator de sondaje frumos îmbrăcat – şi spune cam ce crede el că e “bine” să spună. Şi alta face acasă, în faţa televizorului şi se uită la ce-i merge la inimă. Şi este dreptul lui să facă şi una, şi alta. Dar atâta timp cât cifrele de audienţă ale programelor de slabă calitate (ştiri sau altceva) se menţin la cote viabile comercial, este greu să le spui radiodifuzorilor că nu fac bine ce fac. Ei au o piaţă şi o servesc – şi asta le permite Uniunea Europeană să facă.
Singura soluţie, câştigătoare pe termen lung, este “boicotarea” ştirilor violente. Asta dacă într-adevăr s-a săturat lumea de ele.
30 iunie 2008
e o simpla problema de cultura in sens larg. de fapt acesta e un indicator al modului in care se face educatie in romania si al preferintelor maselor largi..
30 iunie 2008
si aici ca si la Comanescu aceleasi argumente artificiale.
“Dar atâta timp cât cifrele de audienţă … se menţin la cote viabile comercial, este greu să le spui radiodifuzorilor că nu fac bine ce fac.” Sa inteleg ca ne-am vandut de tot? Probabil traiul in capitala accentueaza importanta banilor.
“omul nu este silit să se uite la Tv” – Ai ramane socata sa vezi cati oameni SUNT siliti sa se uite la tv pentru ca altceva nu-si permit.
Eu sunt de principiul ca la tv se poate difuza orice, atat timp cat se face la ore corespunzatoare sau cu un sistem de abonament pentru postul respectiv.
30 iunie 2008
Nu vor fi boicotate. Mai devreme sau mai tarziu, lumea nu se va mai uita la ele. Problema e: cu ce le inlocuim?
30 iunie 2008
nu cred ca in domeniul media libertatea trebuie sa fie deplina precum spuneti, nu cred ca publicul trebuie sa fie cel care sa decida ‘moartea’ unui format violent din motive de plictiseala.
banuiesc ca stiti foarte bine ca media are rol de cultura populara si de ‘market transformation’ in randul maselor.
sunt de parere ca mass-media romaneasca are o contributie nefasta importanta la degenerarea societatii romanesti, cel putin din doua motive:
-consacrarea supozitiilor si banuielilor la rang de dovezi
-educarea publicului cu violenta si cu emisiuni de o calitate ‘mahalageasca’.
Nu cunosc in amanunt intiativa parlamentara in discutie, e posibil ca dpdv practic sa fie ilara, dar ideea in sine e de salutat.
De fapt ma mir cum de CNAul nu intervine in cazul stirilor violente exploatate la extrem; nu e suficient sa ti se bage pe gat non-stop crime periferice din subsolul societatii, ni se mai prezinta pe larg si suferinta celor ce au pierdut pe cineva drag.
Stirile negative permanente au darul de a demoraliza o persoana.
Mi se pare anormal sa se difuzeze stiri negative si/sau violente sau de a promova permanent scandaluri (si chiar de a inventa de multe ori) de dragul de a avea senzational ieftin si audienta.
De acord ca nu poate fi facuta o lege viabila pentru a schimba jurnalismul romanesc, dar cel putin stirile violente si exploatarea suferintei umane ar putea fi interzise la televiziuni.
De acord cu Dvs ca problema e in alta parte, respectiv in calitatea sub-mediocra a jurnalistilor romani, cu mici exceptii. Au ajuns jurnalisti oameni care nu sunt in stare sa dezvolte normal si sa comenteze probleme reale ale vietii sociale, politice, economice. Jurnalistii romani sunt tributari barfelor, stilul generalizat este de tabloid, criteriile valorice sunt pe dos. Lipsa lor de imaginatie este deja alarmanta, emisiunile de stiri ale tuturor televiziunilor seamana ca doua picaturi de lacrima, informatia utila este sufocata de balast.
Inclusiv modul de realizare a stirilor este identic, poti paria ca daca e vorba de inundatii reporterul de teren va apare in apa pana la genunchi, daca e vant e musai sa stea in mijlocul rafalelelor…astept cu interes deversari masive de haznale transmise in direct de blonde reporterite de teren, calitatea involuntara a imaginilor ar fi opera de arta demna de Hieronimus Bosch.
30 iunie 2008
Sunt studii facute de zeci de ani… dar cine sa le citeasca… uite cateva aici: http://megalit.ro/libria/2008/06/28/stiri-pozitive-negative-impact-social-metode-de-manipulare-folosite-de-mass-media/index.html
30 iunie 2008
E o problema a clientului TV roman si in strainatate (Germania) unde pe cablu prinzi 2 canale TV romanesti: unul abunda in miorlaituri, cancanuri, scene casnice bestiale, accidente de circulatie, etc. Celalalt, de stat, e mai decent, insa cu foarte multa umplutura de arhiva. Ce sa faci? Vrei sa auzi limba cea dulce de acasa, stai pe unul din ele si la sfarsit te intrebi daca n-ai gresit, ca tot nu te-ai ales (in general) decat cu o stare de disconfort. Poti sa muti pe nemti, pe alte limbi, pe alte meridiane, pe muzica sau sa inchizi TV-ul si sa citesti o revista sau o carte. Insa, de multe ori, dupa o zi plina, de lucru si cu ochii in calculator, TV-ul e mai comod ca relaxare. A, am uitat. Nici pe vremea raposatului n-a fost la TV atata foclor, cum ni se toarna pe gat romanilor din strainatate. E bun, e frumos, dar parca devine…programatic!
30 iunie 2008
addendum:
“Nicio lege europeană nu încearcă să protejeze un adult de propriile sale preferinţe, atâta timp cât acestea sunt legale – cum încearcă să facă legea Ghişe-Funar. ”
Pai din doua una, dati-mi voie: legile atat timp cat nu interzic se cheama ca permit, dar daca e sa contina interdictii e clar ca nu dau voie.
E foarte sigur ca daca o lege interzice, e clar ca protejeaza adulti inclusiv de propriile lor preferinte. Daca legea interzice e clar ca preferintele ce intra sub incidenta ei sunt ilegale. Formularea Dvs. este neinspirata.
Gresiti fundamental doamna, legile sunt facute tocmai sa protejeze adulti de propriile lor preferinte nefaste. Ba chiar mai mult, inclusiv de preferintele altor adulti care s-ar putea sa nu convina tuturor.
De aceea sunt legi ce interzic consumul de droguri de ex. , desi drogurile sunt utilizate in scopuri medicale in mod legal.
Sau legi ce ingradesc fumatul, desi fumatul e legal…inca.
Nu pot sa cred ca violenta a devenit o placere legala, fie ea si violenta pe ecran.
Cat despre rating, va garantez ca programele porno gratuite ar fi un boom de piata fara egal. De ce nu, sexul e inca legal in lumea civilizata, pana si directorii de scoala din Romania isi publica filmuletele pe net. Nu ar fi mai bine sa le dea direct pe posturile nationale, sa incurajam tinerii creatori autohtoni si totodata sa delectam publicul ‘flamand’ de asa trufandale?
“O astfel de idee face abstracţie de un obiect simplu şi util în gospodărie: telecomanda. Face abstracţie de faptul că omul nu este silit să se uite la Tv, ci alege să facă lucrul acesta, aşa cum alege şi la ce anume se uită.”
De acord atat timp cat poti urmari posturi de televiziune in alte limbi decat cea romana. De acord atat timp cat preferi documentare stiintifice sau despre natura. De acord atat timp cat esti un amator de muzica. Doar ca publicul larg nu prefera televiziunile tematice, cu exceptia celor de stiri (care au inceput si ele sa se orienteze spre stiri tabloid).
E o marota iluzia optiunii, practic esti consumator captiv al aceluiasi gen de televiziune. Singura optiune e sa vezi crimele prezentate de Andreea Esca, de Vranceanu Firea sau de Prelipceanu. In rest nimic deosebit.
“Singura soluţie, câştigătoare pe termen lung, este “boicotarea” ştirilor violente. Asta dacă într-adevăr s-a săturat lumea de ele.”
Sigur, asa rezolvam toate problemele mondiale, asteptand ca lumea sa se sature de ele…sa ne saturam sa vedem flamanzi si saraci, sa ne saturam sa fim poluati, sa ne saturam sa fim mintiti, sa ne saturam sa fim furati, sa ne saturam sa fim umiliti,…cand se va intampla ca lumea sa se sature de asa ceva, inclusiv de violenta la teveu, sa fiti sigura ca am ajuns in societatea utopica numita comunism avansat. Deocamdata eu m-am cam saturat de astfel de texte si as vrea sa existe legi mai bune si mai aplicate decat in prezent. Inclusiv pentru civilizarea televiziunilor.
Pana atunci, din pacate, e nevoie de legi si de aplicarea lor pentru a face lumea asta mai respirabila, pentru a mentine societatea la un standard decent. Chiar daca aceste legi vin impotriva ‘propriilor preferinte ale unui adult’.
4 iulie 2008
Da care directiva frate – da-ti-mi si mie numaru s-o caut sa ma luminez si ieu … !