Azi l-am văzut din nou, cu reînnoită încîntare, pe Mario Garcia, “tăticul” designului de ziar din lumea aceasta. Îl urmaresc de cîţiva ani buni, conferenţiind (strălucitor, strălucitor…) pe la diverse evenimente de presă. În 2005 ne spunea “prima pagină trebuie să arate ca un ecran de televizor” – o poză mare, care să-ţi fure ochii, cea mai frumoasă poză a zilei, chiar dacă nu are legătură cu cel mai tare subiect al zilei. În 2008 ne spunea “Prima pagină a unui ziar trebuie să arate ca un site de web, cu bare care să te ajute să navighezi prin el”. Azi ne-a spus “Ziarul trebuie să facă ce fac Facebook şi Twitter” . Şi ne-a reamintit că “we are in the news business, not in the newspaper business” şi ca ceea ce vindem (cei care vând, fericiţii de ei!), ceea ce cauta “utilizatorul” (“vedeţi, nici măcar nu-i mai spun cititor“) este informaţia – şi asta trebuie să primească, pe platformele tehnologice pe care deja le foloseşte. Omul acesta este ca un balon de aer din viitor. “There is a tablet in your future”, ne-a mai spus “and it’s not aspirin”, îndemnîndu-ne să gândim deja produsul jurnalistic în termeni de iPad (sau similar).

În timpul acesta, la Realitatea TV, văd o ştire cu titlul “Calvarul ţăranilor”, despre “ţăranii care sunt nevoiţi să lucreze pe PC chiar dacă nu ştiu”. Ilustraţia muzicală – element de compoziţie în regia ştirii – ironică, aproape caragialescă. În esenţă, ştirea se referea la faptul că nu ştiu ce cereri de subvenţii agricole se depun online – şi se vedea, din imagini, ca ţăranii aceia beneficiază de cineva care îi îndrumă. Evident, ţăranii – ţărani fiind ei – nu aveau cum să ştie să mînuiască un calculator şi nici nu aveau de ce şi cum să înveţe – ne spunea, superior, “ştirea”.

Deci, despre ce vorbim?