„Sinteti de o nesimtire incredibila“, le-a spus Traian Basescu ziaristilor care il urmareau simbata pe faleza din Mamaia, ne spune ziarului Cotidianul.

Asta la capatul unei plimbari de circa o ora, pe faleza, timp in care presedintele si-a luat obisnuita baie de multime, sub ochiul atent, dar indepartat al mass media. Argumentul sau? “Sunt in timpul meu liber”.

Adica, presedintele e acolo pentru “popor”, dar nu si pentru ziaristi? Locurile publice devin private atunci cind esti in afara serviciului? Daca “sefu-i sef si-n sant”, cind inceteaza un demnitar de a mai fi demnitar? Si ce s-o fi ales de acel “Sunt servitorul dumneavoastra” de la inceputul lui mai?

Pentru un presedinte – dar si pentru un servitor – domnul Basescu devine din ce in ce mai nestapinit si slobod la gura.

Valentin Nicolau a primit avizul comisiilor de mass-media ale Parlamentului pentru un loc in CNA.
Acelasi Valentin Nicolau care, in urma cu doi ani, facea subiectul unei comisii parlamentare de ancheta care a investigat modul in care a condus televiziunea publica. Concluziile Raportului comisiei de ancheta sunau cam asa:

În ceea ce prive?te performan?ele manageriale ?i institu?ionale au fost constatate urm?toarele disfunc?ionalit??i:
• existen?a unui management discre?ionar, manifestat în dispre? fa?? de banul public, de legisla?ia în vigoare ?i de transparen?a necesar? unei astfel de activit??i (institu?ii aflate sub control parlamentar ?i finan?ate din bani publici)
• orientarea managementului pe interese personale sau de grup, cu ignorarea misiunii publice a
celor dou? institu?ii.
• existen?a unui partizanat în reflectarea realit??ii ?i în derularea activit??ii (contracte cu firme
manageriate de persoane suspectate de conflict de interese)
• manifestarea unor tendin?e abuzive prin eludarea legisla?iei ?i normelor în vigoare, folosirea
serviciilor unor persoane pentru atingerea anumitor interese (rolul decorativ al unor membrii ai
CA)
• între?inerea unei atmosfere de tensiune, stimularea oportunismului;

Atari concluzii nu si-au gasit, insa, urmarea in vreo masura penala. Ceea ce ii permite domnului Nicolau sa fie uns (sau aproape… caci urmeaza votul plenului) ca membru CNA, garant al interesului public, de acelasi Parlament care l-a acuzat de tot felul de orori, cu doar doi ani in urma .

Cred ca-mi scapa mie ceva…

Cum pot factorii politici utiliza succesul lui Cristian Mungiu pentru modificarea imaginii Romaniei in lume, ma intreaba Emil Stoica, in leapsa pe subiect incinsa intre bloggerii Hotnews.

Cu riscul de a dezamagi, as putea sa spun ca nici n-ar trebui sa incerce sa faca asta. As putea pune intrebarea aia grea si urita: ce merit are “Romania” (asa, cu ghilimele) in realizarea acestui film, ca sa si-o puna ca o pana la palarie? Cristi Mungiu a fost format ca regizor de scoala romaneasca, e drept. Dar si multi alti colegi ai sai au absolvit aceleasi scoli, fara a lua Palmed’oruri. Isi asuma clasa politica responsabilitatea pentru asta? Nuuuu… Succesul tine de fabulospiritul personal al lui Cristi Mungiu si al echipei sale, nu de sistem, nu de scoala.

Meritul primordial al natiei in succesul lui Cristi Mungiu este furnizarea materialului istoric – si din asta, aferim, avem girla. Dar mi se pare un pic pervers sa ne impaunam cu meritul de a fi produs o sordida istorie recenta numai pentru ca atrage premii artistice.

Si cum ar putea astfel de premii sa imbunatateasca imaginea Romaniei? Sa dovedim ca “nasc si la Romanica oameni?” Daca s-a indoit vreodata cineva, pacatul lui sa fie. Ca statul nostru promoveaza valorile cultural-artistice? Haida-de! (Va amintiti cine au fost cei trei romani emblematici care l-au intimpinat pe presedintele Bush in “istorica” sa vizita in Romania, dupa intrarea in NATO? Nastase, Hagi si Nadia Comaneci.) Ca promoveaza tineretul? Vezi mai sus.
Filmul acesta, ca si altele din ultimul timp, nu a fost facut cu sprijinul sistemului din Romania, ci in pofida lui.

Exista, insa, un mod in care factorii politici pot folosi acest succes pentru a modifica imaginea Romaniei in lume, cum elaborat formuleaza Emil. Invatind din lectiile lui. Invatind sa aprecieze corect valorile. Invatind sa sprijine proiecte nepartizane. Invatind sa investeasca in cultura si in arta. Ajutind un astfel de succes sa-si urmeze viata de proiect comercial (ca orice film, si acesta trebuie sa-si masoare nu numai frumusetea, dar si profitabilitatea). Invatind ca exista viata (oho, si inca cum!) dincolo si in afara politicii si ca nu exista o mai buna “imagine a Romaniei” decit aceea a unei tari in care “bastinasii” se simt comfortabil, apreciati si stimulati.

Nu stiu cine a ramas fara “leapsa”, dar o dau si eu mai departe, viral, oricui ar vrea sa raspunda la urmataorea provocare: de ce oare cele mai remarcabile filme ale tinarului val romanesc isi gasesc material in sordidul comunismului recent? Exista riscul aparitiei unui manierism? Ne putem astepta, in timp, la aparitia unui Comisar Moldovan colectiv, pixelat, construit ca un lego, din varii filme si de care sa nu mai putem fugi decit pe AXN? Esti!

Eforturile clasei politice din Romania se concentreaza, zilele acestea, pe “croirea” cadrului normativ (ca legal nu pot sa-i spun) al referendumului, in special in ceea ce priveste cvorumul. Listele electorale ne spun citi cetateni cu drept de vot exista – dar nu ne spun si unde se mai afla ei zilele astea. Estimarile indica intre 2 si 3 milioane de romani cu drept de vot in afara granitelor (adica o treime din cvorum – inca mai caut o baza documentara pentru aceste estimari). Migratia masiva a fortei de munca a schimbat distributia geografica a electoratului, cu efecte importante in special in rindul categoriilor “active” (tineri, dinamici, mobili, cu spirit de intrerpinzator, etc). La o simpla privire (nu am nicio pretentie de analiza sociala), aceasta ar fi si profilul electoratului potential al lui Basescu.

De aceea, la acest referenum, mai mult ca la oricare alte consultari electorale, votul “stranierilor” va fi extrem de important. De aceea, eu as sugera sa stam cu un ochi (de soim) pe modul in care se va organiza votarea in tarile de destinatie a muncitorilor migratori (Italia si Spania, in principal). Cite de informati vor fi acesti cetateni? Cit de departe de ei vor fi cabinele de votare – vor fi ei nevoiti sa scoata un ban din buzunar pentru a-si exercita dreptul de DA sau NU asupra presedintelui? Si daca da, vor s-o faca? Sau pot?

Lucrul mi se pare cu atit mai delicat cu cit organizarea alegerilor in strainatate cade in ograda MAE – si s-ar putea ca Adrian Cioroianu sa nu fi uitat/iertat cu cita indirjire s-a opus presedintele suspendat numirii lui. Mai ales ca ambasadele nu trebuie sa faca nimic special pentru a pune bete in roate electorilor din dispora – doar sa organizeze alegerile in stilul “traditional”, cu cozi lungi la ambasade & all.

Veti fi stiind, poate, invatatura Zen care spune ca nu trebuie sa-ti doresti moartea dusmanului. Aseaza-te doar pe malul riului si, daca astepti suficient de mult timp, vei vedea lesul lui purtat la vale, pe ape.
Cam aceasta este si povestea graffitiului meu favorit:

Se afla pe strada Vasile Conta (filozof) si sta acolo de ani buni de zile, de pe vremea mandatului de premier al actualului presedinte interimar. La vremea aceea, parea o gluma – caci multe s-au spus la adresa lui Nicolae Vacaroiu, numai “Jos” nu. Nea Nicu a fost un premier pasnic, n-a deranjat pe nimeni. Interesant mi se pare faptul ca graffitiul a ramas acolo in toti acesti ani (cred ca blocul a si fost renovat intre timp, parca asa imi amintesc), de parca ar fi fost intretinut cu grija, in asteptarea momentului istoric oportun. Aceasta inscriptie (amicala, lipsita de incrincenare, ca nici semn de exclamare nu are) capata astazi (ma rog, pina in 20 mai) noi valente. De parca suficienta apa s-ar fi dus la vale pe riul nostru…

Am urm?rit, printre pic?turi, dezbaterile din Parlament – sau, mai corect, lu?rile de pozi?ie – care au precedat votul pe marginea suspend?rii pre?edintelui.

Pe locul întâi la “cele mai tari argumente în favoarea suspend?rii” îl a?ez pe cel al domnului deputat Eugen Nicolicea, care a sus?inut c? Traian B?sescu se cere suspendat pentru c? mandatul s?u nu a fost binecuvântat de Preafericitul Teoctist. Drept dovad?, calamit??ile naturale care s-au ab?tut asupra României în ultimii doi ani ?i jum?tate.

În calitatea mea de cet??ean turmentat retroactiv, eu nu m? întreb “cu cine votez?”, ci “Cu cine am votat?”

Pour la bonne bouche francophone, iat? articolul 35 din Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen, preambul al Constitu?iei Franceze din 1793:

Quand le gouvernement viole les droits du peuple, l’insurrection est, pour le peuple et pour chaque portion du peuple, le plus sacré des droits et le plus indispensable des devoirs

Lucrurile sunt transate: PNL a impins PD afara din guvern, a umplut locurile vacante cu oamenii sai (ei, da, si ai UDMR) – iar procesul numirii noilor ministri isi urmeaza cursul in Parlament. Dar, odata cu schimbarea Guvernului, se mai schimba cite ceva.

Se schimba, de exemplu, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Conform legii 415/2002 privind organizarea si functionarea CSAT, Consiliul e format din: ministrul ap?r?rii, ministrul administra?iei ?i internelor, ministrul afacerilor externe, ministrul justi?iei, ministrul economiei ?i comer?ului, ministrul finan?elor publice, directorul Serviciului Roman de Informa?ii, directorul Serviciului de Informa?ii Externe, ?eful Statului Major General ?i consilierul prezidential pentru securitate na?ional?. Presedintele tarii e presedintele CSAT, iar premierul – vice-presedinte.

Noua componenta a CSAT il lasa pe presedintele Basescu izolat de pirghiile politicii externe. mai mult…

Eu a?a zic: ar fi trebuit s? ne unim cu Armenia. Au o buc?t?rie de vis, plin? de arome, unde legume combinate fastuos ?in companie unor c?rnuri tratate b?rb?te?te, cu condimente de tot felul, au brânzeturi cu dichis, au mur?turi picante, au patru feluri de sarmale, cu tot felul de umpluturi ?i ni?te dulciuri de-?i pierzi min?ile (“tot felul de cire?e umplute cu tot felul de alune”). Au vinuri pe toate gusturile ?i un cognac – pardon, un brandy remarcabil. ?i, Doamne, ce cafele la ibric pot face oamenii aia! Cafeaua este “armeneasc?” – a?a cum în Grecia este “greceasc?”, în Bosnia – “bosniac?” iar la noi ?i prin alte p?r?i (cu mai mare rigoare culinar? ?i mai pu?ine r?zboaie) e “turceasc?”. Au ?i “oligarhi” (un soi de “moguli”), au mari filantropi care aduc în ?ar? ce au adunat prin alte p?r?i, au alegeri ?i campanii electorale ca la noi. Dar s-o lu?m pe rând.

Eu nu cred în conciden?e – orice se-ntâmpl?, se întâmpl? dintr-o cauz? anume. Înc? mai stau s? socotesc cam care sunt ?ansele ca o persoan? ca mine, f?r? nici un fel de afinit??i anterioare, f?r? r?d?cini culturale sau etnice cu Armenia s? ajung? la Yerevan de trei ori într-un an de zile. mai mult…

Autorit??ile americane au recunoscut c? FBI a abuzat de Patriot Act, ob?inând date personale ?i interceptând convorbiri telefonice f?r? a îndeplini nicio formalitate legal?, anun?? o o stire AP. În virtutea prevederilor din Patriot Act, FBI a primit libertatea de a adresa “scrisori de siguran?? na?ional?” prin care s? cear? companiilor telefonice, providerilor de Internet, b?ncilor, birourilor de credit ?i altor companii s? pun? la dispozi?ia investigatorilor înregistr?ri cu caracter personal despre clien?ii sau abona?ii lor. Aceste “scrisori” au statut de act administrativ ?i pot fi trimise f?r? ordin judec?toresc, iar FBI are datoria de a raporta Congresului num?rul de astfel de scrisori trimise ?i natura cazurilor investigate. Un recent raport de audit a eviden?iat faptul c? FBI a raportat Congresului cifre cu 22% mai mici fa?? de num?rul real de astfel de scrisori (num?rul total de solicit?ri a fost de 143,074 între 2003 ?i 2005) ?i c? ob?inut date cu caracter personal în baza unor solicit?ri verbale care nu au fost urmate de necesarele “scrisori”.
Mecanismul descris de Patriot Act este similar celui în baza c?ruia func?ioneaz? DIICOT ?i pe care îl amenda a?a numita Ordonan?? DIICOT. mai mult…

Mona Musc? ?i-a anun?at inten?ia de a p?r?si fotoliul parlamentar ?i Partidul Democrat Liberal, urmare a deciziei Cur?ii de Apel de a men?ine verdictul de “poli?ie politic?” acordat de CNSAS colabor?rii ei cu Securitatea.
Gestul ei este unul de onoare, în condi?iile în care nu avea nicio obliga?ie legal? în acest sens. În calitate de ini?iator al Legii lustra?iei, Mona Musc? nu avea îns? nicio alt? ie?ire moral? din aceast? situa?ie.
Activitatea ei parlamentar? este bine cunoscut?. A ini?iat ?i a condus prin Parlament legea liberului acces la informa?ii, Legea privind protec?ia victimelor violen?ei în familie ?i Legea Rompres.
La fel de cunoscut este ?i faptul c? a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea ?i c? – o gre?eal? greu de explicat – a negat public acest lucru.
Personal, cred c? retragerea Monei Musc? las? Parlamentul poate mai “curat”, dar cu siguran?? mai s?rac.
Prin aceast? retragere, Mona Musc? plaseaz? ?tacheta comportamentului moral al parlamentarilor sus, acolo unde ar fi trebuit s? fie. mai mult…