Iana Matei a fost aleasă Europeanul anului 2010. Iana conduce o organizaţie, Reaching Out, care se ocupă de copiii care au căzut victime traficanţilor de persoane. Cei cu limbaj mai “tehnic”, le numesc pe beneficiarele muncii ei pline de suflet “prostituate minore”, făcînd abstracţie de faptul că fetele nu au practicat voluntar prostituţia. Cei cu un limbaj încă şi mai tehnic, poate, i-au spus Ianei că se ocupă de “curve proaste”.
Pentru toate aceste motive, Iana nu a primit, în cei 11 ani de activitate, niciun spirjin material din România, nici din zona guvernamentală, nici din cea de bsuisness. Procedurile guvernamentale cer dezvăluirea identităţii fetelor şi înscrierea lor într-o bază de date, lucru pe care Iana refuză să-l facă, pentru a proteja copilele. Companiile, cu programele lor de CSR, se feresc să sprijine acţiunile împotriva traficului de persoane, pentru că nu vor să-şi asocieze brandul cu “valori negative” sau să poată fi acuzate că au legătură cu prostituţia.
Iată de ce Iana este Europeanul Anului fără a fi primit vreodată vreo recunoaştere din partea ţării sale. Ea este unul dintre acei oameni prin care România merge spre normalitatea civilizaţiei, în ciuda a orice.

E clar, fac ce nu trebuie, nu m-am orientat. I am in the wrong business, cum zice anglo-saxonul.
Dacă criteriile pe care se fac disponibilizările în administraţia publică sunt cele vehiculate în presă, nu cursuri de perfecţionare ar fi trebuit să ofer, ci o agenţie matrimonială, poate. Deci, pleacă acasă cei care nu au copii în întreţinere, cel cu salariu mai mic, dacă lucrează în aceeaşi instituţie cu soţul/soţia. Nu am auzit nimic de competenţă, de performaţă profesională, de utilitatea publică a serviciului livrat. Ca atare, pentru a fi cât de cât siguri pe joburile lor, funcţionarii din administraţie trebuie să facă copii, nu să fie buni în meseria lor.
Aici Dan Bittman m-a luat, el a avut viziune: “Ţi-am dat un ineeeeel”…

Chiar, sunteţi de acord să-l plătiţi pe Bittman din banii voştri pentru a-i spune minsitrului Vlădescu ce credeţi despre el? Cred ca prima sarcină ar fi să îi dea feedback dlui Vlădescu pe tema alegerii consilierilor lui.

Întîi de toate, la mulţi ani şi să vă fie 2010 bun de pus la rană! Mulţumesc tuturor pentru urări, pe care le întorc înzecit.

Am primit ieri vestea că Ziua şi Gardianul îşi încetează (momentan?) apariţia pe hârtie, ramânând să funcţioneze doar ediţiile online. Simt nevoia să pun lucrurile într-o anume perspectivă, care poate clarifica oarecum lucrurile şi calma spiritele care văd în aceasta o răfuială politică.

Printre acţionarii celor două ziare se numără Petromservice S.A – pe care o regăsim şi în componenta trustului Realitatea-Caţavencu. Mai există şi alţi acţionari comuni. Asta ne îndreptăţeşte să spunem că, în fapt, cele două ziare erau, de facto, în portofolilul trustului Realitatea şi că au fost supuse aceluiaşi tratament de “extrenalizare” pe care l-au suferit toate operaţiunile de print ale companiei, anunţat astfel de Sorin Ovidiu Vântu, într-un interviu pentru Hotnews:

Voi renunta definitiv la print, merg doar pe media electronica. Acolo voi investi cat este necesar pentru a-mi mentine cota de piata si chiar pentru a o spori.

Aşa că eu sunt tentată să spun că asistăm la efectele unei decizii de management la nivel de companie (da, e greu să capitalizezi un ziar – ce să mai vrobim de trei deodată, mai ales cu un deadline atât de scurt, mai ales de sărbători, mai ales în an de criză…) decât la un fenomen sau o intervenţie brutală extra-managerială de natură politică sau de afaceri) care atacă sistemul presei scrise româneşti.