Urmăresc de la o oarecare depărtare discuţia provocată (asumată, cu bună ştiinţă “provocată”) de dl. Adrian Năstase, pe blogul domniei sale (aici si aici), despre ceea ce dânsul numeşte “gherila digitală” şi “manelizarea Internetului”. Discuţia se învârte în jurul eternei teme: cum facem “ordine” pe Internet? Să se reglementeze, primesc, dar să nu se schimbe nimic sau… Ştiţi voi.
Discuţia este utilă, evident (şi reţeta sigură: dacă vrei să stârneşti un val de reacţii, aduci în discuţie “reglementarea Internetului” şi devii centrul atenţiei, un timp…). Problema mea este cu teza primordială lansată de dl. Năstase:
In lipsa oricaror reguli, internetul romanesc este o ţară a nimănui.
Teză falsă, cum ar putea spune orice jurist. Pentru că:
- internetului românesc i se aplică toată legislaţia legată de spaţiul public, comunicare, protecţia demnităţii umane, Cod Civil, Cod penal… etc. În unele din aceste legi apare formula-minune “prin orice mijloace” – aşa că nici nu vă mai obosesc cu argumentaţia.
- există legislaţie specifică pentru “criminalitatea informatică” , o parte din ea aflată chiar în dezbatere publică, după cum vedem pe site-ul Ministerului Justiţiei (cu un bun documentar de legislaţie europeană obligatorie pentru România, să vedem şi de unde ni se trage).
Deci, nu legile ne lipsesc… Drept este că natura insidioasă şi transnaţională a mediului face aplicarea acestor legi greoaie, dacă nu chiar imposibilă. Ceea ce ne conduce, aproape obligatoriu, la chestiunea auto-reglementării – care şi aceasta funcţioneaza numai pentru cei de bună credinţă.
Aşa că îl “provoc”, la rândul meu, pe dl. Năstase să participe, alături de alţi bloggeri, la dezbaterea “Libertatea de exprimare versus dreptul la viaţă privată în spaţiul virtual”, organizată de Asociatia ACCEPT şi Coalitia Antidiscriminare, care va avea loc miercuri, 19 august 2009, de la ora 18:00 la Verde Café, (str. Domniţa Ruxandra nr. 15, Bucuresti).
Mai am eu a cârcoti şi în ceea ce priveşte temerea de “manelizare a Internetului”, pe care am mai auzit-o, în varii forme, şi în cercurile Consiliului Europei. La reuniunea din mai a Comitetului de Miniştri ai CoE pe tema new media (care cer, nu-i aşa, “new regulations”), s-a vorbit cu îngrijorarea de “tabloidizarea internetului”. De vorbit au vorbit despre asta reprezentanţii unor guverne – în timp ce noi, “ceilalţi” (reprezentanţi ai industriei, jurnalişti, experţi în new media sau libertate de exprimare) ne uitam unii la alţii şi nu prea înţelegeam cum vine asta cu “tabloidizarea” unui mediu (adică un “purtător de conţinut”) şi cam cum îşi imaginează guvernanţii că ar putea controla un conţinut generat de o multitudine de “autori”, care aparţin unei multitudini de jurisdicţii, care provin din varii culturi, cu valori diferite.
Nu cârtesc mult, spun doar că iar facem o confuzie de termeni: “manelizarea” este o chestie de gusturi, drept pentru care este acoperită de libertatea de exprimare. Ne întristează scăderea nivelului discursului public (inclusiv pe Internet)? Ok, scriem, facem programe de educaţie, dezbatem, etc… Dar “manelizarea” nu este interzisă de lege, oricât de scârbavnică ne-ar părea. Calomnia, lezarea vieţii private, hate speech, discriminarea… astea da, sunt – şi la sancţionarea lor eficientă ne putem gândi.
