Se află în dezbatere publică, pe site-ul Ministerului Justiţşiei, un proiect de lege care va introduce noi “infracţiuni săvârşite prin sisteme informatice” – sancţionate, toate, cu amendă sau cu închisoare. Ele se referă, în esenţă, la “hate speech” – promovarea prin sisteme informatice a unui discurs discriminator şi incitator la ură.
Citiţi aici proiectul de modificare a Legii 162/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Citiţi şi comentaţi şi trimiteţi Ministerului Justiţiei observaţiile voastre până în 28 mai, când expriă timpul minim pentru dezbaterea publică asupra oricărui proiect legislativ.

Mie mi se pare că e o grămadă de puşcărie potenţială în legea asta şi nu găsesc suficiente garanţii pentru o exercitare – responsabilă – a dreptului la liberă exprimare a ideilor care şochează, nemulţumesc, etc… aşa cum cere CEDO.

In cele de mai jos, textul Secţiunii a 3-a a legii, cu amendamentele propuse (în bold):

SECŢIUNEA a 3-a
Infracţiuni săvârşite prin sisteme informatice mai mult…

Între aceste două articole există nenumărate şi triste asemănări.

Art. 288, Codul Penal turc: Încercarea de a influenţa rezultatul unui proces în derulare
“Cei care fac declaraţii publice, verbale sau în scris, în scopul de a influenţa procurorul, judecătorul, curtea, experţii sau martorii înainte ca o investigaţie sau un proces să fie închis cu o decizie definitivă vor fi pedepsiţi cu închisoare de la şase luni la trei ani.”

Art. 276, noul Cod Penal românesc: Presiuni asupra justiţiei
Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legată de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă .

Termenul declaraţii “nereale” a fost introdus la cererile insistente ale organizaţiilor de media care au participat la discuţii.

Să discuţi despre libertatea de expresie într-o ţară în care justiţia a interzis YouTube pare a fi o glumă. Nu este – pentru că libertatea de exprimare pare a fi pusă în valoare de limitările ei, nu de exercitarea ei lipsită de obstacole. Facultatea de Drept a Universităţii Bilgi din Istanbul organizează, an de an, o astfel de întâlnire – ca să aducă aminte lumii că exista libertate şi exista -vai – şi negarea ei. Am aflat azi lucruri care m-au făcut să mă gândesc încă şi mai abitir la Codurile naostre, văzând cum pot fi utilizate prevederi aparent benigne pentru a face ceea ce vor stapânii zilei să facă.

Am aflat că poţi face puşcărie dacă foloseşti literele Q, X şi W – litere care nu există în limba turcă, ci doar în kurdă. Deci, dacă scrii Taksim (faimos cartier din Istanbul), eşti bun. Taxim scrii – puşcăria te manâncă, pentru a nu fi respectat limba turcă, protejată prin art. 222 din Codul Penal. Generation X? X-Men? IQ? Try again…

Tot puşcăria te manâncă – şi aici am fost foarte aproape, teoretic, pentru că eu folosesc aceşti termeni cu drag – dacă zici de “efendi”, de “hadji” sau de “paşa”. De ce? Pentru că aceşti termeni sunt reminsicenţe din epoca otomană şi constituie o negare a revoluţiei turce conduse de Ataturk. Aşadar, nu ai voie să zici de hagialîc, deşi guvernul organizează pelerinaje la locurile sfinte.

Dacă ţi se urăşte cu binele, scrii de Abdullah Ocealan si îi spui “domnul Ocealan”. În limba turcă, “domnul” înseamnă şi “stimatul”. “Stimatul Ocealan” înseamnă apologia crimei şi criminalului – pedeapsa o intuiţi, deja. Articolul 215 CP zice: până la 2 ani la mititica. Glumă? Hmmm… În 2006-2007, 7884 de persoane au fost traduse în justiţie pentru a-i fi spus liderului PKK “domnul”. Dintre acestea, 949 au fost deocamdata condamnate şi alte 6000 de procese continuă.

Pentru amatorii de distopii (cu kebap, lokum si sugiuc), iata si neasemuita poveste a organizaţiei LAMBDA, reprezentând gay, lesbiene, bisexuali şi transexuali. Împotriva ei s-a deschis un proces în justiţie, cerându-i-se desfiinţarea. Temeiurile cererii sunt absolut minunate. Întâi de toate, nu există cuvântul “Lambda” în limba turcă – deci o atare asociaţie nu trebuie nici ea să existe. Apoi, Constituţia nu recunoaşte decât “femei” şi “bărbaţi” – aşa că bisexualii şi transexualii nici ei nu există. În plus, în statutul organizaţiei nu face nicio referire la Ataturk şi republică, ceea ce este de ruşine. Iată şi exerciţiul de imaginaţie pe care vi-l propun: elaboraţi un paragraf de statut legal al unei organizaţii GLBT care să faca referie la Ataturk. Sau Stalin. Sau Ceauşescu…

Altfel, Istanbulul e minunat. Bosforul la apus îşi taie respiraţia. Pun pariu că şi cenzura are acelaşi efect…

Senatorul Urban Iulian a pus aici prima parte din Codul Civil, cea care conţine articolele care reglementează libertatea de exprimare. Forma finală, cea rezultată din negocierile cu experţii ministerului Justiţiei şi cu membrii comisiei parlamentare speciale, este cea subliniata cu galben.

Interesante pentru activitatea presei – si nu numai sunt articolele 77 pina la 89 , 262 pina la 270 si 272. veti vedea ca au disparut toate articolele care (supra)reglementau dreptul la replica (el este reglementat in Legea Audiovizualului, pentru radio si TV) si apar niste exceptii pentru presa la masurile reparatorii. In forma initiala, articolul ar fi permis interzicerea apariţiei unui material de presă – ceea ce ar echivala cu cenzura.

Vă vine sa credeţi sau nu, dar senatorul Iulian a susţinut alaturi ne noi (organizaţiile de media) eliminarea acestor prevederi excesive. Bloggingul e ca sportul: dezvolta “muşchiul” exersat. În cazul acesta – respectul pentru libertatea de exprimare.