Chiar aşa: excesul de democraţie! Am învăţat-o azi. Profesor mi-a fost Dl. Victor Socaciu, membru în comisia de Arte, Cultură şi Mass-Media a Camerei Deputaţilor, cînd mi-a spus că dorinţa mea (a mea!) de a solicita radiodifuzorilor (prin Legea Audiovizualului) să-şi facă publice bugetul de venituri şi cheltuieli şi contul de pierderi şi profit este excesivă, că publicul nu este interesat de astfel de lucruri, drept pentru care practic un exces de democraţie. Frumos spus!
Pe astfel de argumente – şi altele, care urmează a vi le spune – Comisia a scos din textul legii (Ordonanţă de urgenţă adoptată de cabinetul Tăricenau în ultima sa şedinţă înainte de alegeri, ajunsă acum la discuţii în Parlament) această prevedere. Deci, kaput transparenţa surselor de finanţare, atît cît se putea şi aia…
Bun, pe dl. Socaciu îl înţeleg, că fără bunăvoinţa televiziunilor nu-l mai ştie lumea de artist. Dar cîinoşi la adresea prevederii au fost şi reprezentanţii UDMR , Marton Arpad si Kelemen Hunor. Care cu argumente legalistice, care cu din cele mai umorale, au susţinut acelaşi lucru: cereţi ceva la care nu aveţi dreptul.
Haios (că altfel nu pot să-i spun) a fost argumentul dl. Hunor, potrivit căruia mai mult…

Mâine (joi, adică) se discută la CNA proiectul de Hotărâre pentru aprobarea Documentului de politică şi strategie privind tranziţia de la televiziunea analogică la cea digitală şi implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel naţional.

Dacă aveţi timp, daţi-i o citire, că e interesant. Din datele prezentate acolo eu am înţeles că:
- 6% din gospodării nu au acces la servicii de televiziune (unele nu au nici curent electric), aşa că digitalizarea nu le atinge;
- 19% din gospodării au acces doar prin antenă terestră – şi pentru acestea digitalizarea va avea efect maxim ( adică vor prinde cu antena de pe casă 48 de posturi , adică 6 multiplexuri x 8 posturi fiecare);
- 49 % din gospodării primesc semnalul prin cablu;
- 27% din gospodării au propriile antene de satelit;

Tot din documentul de strategie mai înţeleg că nu există date de audienţă mai noi de 2006, pentru că altfel nu-mi pot explica următorul paragraf:

Radiodifuzarea serviciilor de televiziune publice încă joacă un rol important în cadrul emisiei TV din România, TVR1 şi TVR2 atingând în 2006 o cotă de audienţă de 16.7% şi 5.3%. În ultimii ani s-a observat un fenomen în rândul canalelor TV private : principalii jucătorii şi-au păstrat poziţia de lideri de piaţă, dar cifrele de audienţă ale Pro TV şi Antena 1 au scăzut în ultimii ani.

În esenţă, proiectul de strategie pervede ca două multiplexuri să se dea acuş, repejor, prin “licitaţie comparativă”, urmînd ca alte patru să fie disttribuite “ulterior, funcţie de cerinţele pieţei”, prin “licitaţie competitivă”.

Cât priveşte calendarul digitalizării, iată propunerea MCSI: mai mult…

Într-o nouă legislatură, sub un nou guvern, dintr-o altă poziţie (minoritară politic), dl. Ghişe continuă lupta cu ştirile negative, întru beneficiul confortului nostru psihic.
“O sa reiau această iniţiativă legislativă în care o să introduc şi criteriile care stabilesc teme pozitive şi cele negative, pentru că miza este mult mai mare decât ne imaginăm. Există studii care demonstrează caracterul nociv al bombardamentului cu ştiri negative”, a declarat senatorul Ioan Ghişe, citat de Ziua, via Newsin.
Acum, stau şi mă gândesc: asta să fie o veste bună (că o să mai avem de ce râde), sau una proastă (că aşa se duc banii noştri de taxe)?
Legea a fost declarată neconsitituţională de către Curtea Constituţională, iar Comisia Juridică a Senatului a luat act de decizia curţii şi a “ucis” iniţiativa Funar-Ghişe.
Maestro, da capo!

Pentru că am vorbit când am avut ceva de zis împotriva ideii dl. Bogdan Hossu de a suspenda drepturile de autor ca formă de plată (aici, aici şi aici), simt că e drept şi onest să vorbesc şi când se întâmplă (sau ies la iveală) abuzuri generate de aceast tip de contract.

De aceea vă semnalez povestea lui Cristian Botez şi lupta lui în justiţie pentru drepturile sale. Pe scurt, Cristian a semnat cu angajatorul său, publicaţia Click! – că aşa era cutuma – un contract de muncă pe salariul minim, plus un contract consistent pe drepturi de autor. Când relaţiile lui cu angajatorul s-au ofilit, angajatorul i-a anulat contractul pe drepturi de autor. Simplu, nu? Dar o fi legal?

L-am ascultat aseara pe premierul Emil Boc anunţînd rezultatul negocierilor cu partenerii sociali pe marginea proiectului pe buget pe 2009. Prezentînd ideea negocierilor ulterioare cu patronatele şi sindicatele, premierul a spus:

Nimeni nu ştie cum va arăta România în 6 luni sau un an.

Vai mie! Să fugiiiim! Unde sunt analiştii, unde sunt băieţii ăia cu prognozele, cu “scenariul cel mai probabil”, cu “worst case scenario” şi alte astfel de instrumente de analiză? Ce încredere pot eu să am într-un Executiv care nu are o viziune care să bată măcar 6 luni mai încolo? Într-un moment de criză, parcă simţi nevoia ca liderii să ştie ce fac, să te “conducă” cu capul pe umeri – şi cu datele pe masă.

Cred ca sinceritatea domnului Boc a atins culmi nebanuite – şi mă tem, la fel de sincer, că nimeni nu ştie cum va arăta România în perioada care urmează. Vorba Mahaliei Jackson : “Nobody knows but Jesus”.

Revenind la chestiuni mai puţin metafizice, tot în ieşirea publică de aseară, premierul a mai declarat că deciziile asupra cărora s-a convenit cu patronatele şi sindicatele vor fi trecute prin ordonanţă de Guvern, pentru a nu mai modifica bugetul acum. Adică: lăsăm bugetul aşa, Parlamentul îl modifică, îl dezbate, îl aprobă – şi apoi “tăiem” noi (ca la cărţi) cu ordonanţa, ca să ne asigurăm că ce am discutat rămîne cum am vorbit? O fi fair? O fi curat constituţional?

Dacă v-aţi enervat la povestea cu stocarea datelor de trafic de către operatorii de comunicaţii electronice şi v-a trecut şi vă lipseşte adrenalina, iată, vă dau o mîna de ajutor. Ce aţi zice dacă Internet Service Provider-ii ar fi obligaţi să vă monitorizeze download-urile şi să vă taie “ţeava” – sau să vă “toarne” – dacă vă prind că încălcaţi prin aceasta protecţia drepturilor de autor?
Aceasta ar putea fi consecinţa revizuirii directivei europene privind comerţul electronic. În prezent, Directiva nu creează explicit astfel de obligaţii, ceea ce permite statelor să aibă interpretări diferite. Astfel, Franţa a obligat eBay să plătească daune către Louis Vuitton pentru că a permis vînzarea de produse contrafăcute şi marcate LV. Belgia, însă, a fost mai reţinută în cazuri asemănătoare, ceea ce a creat o neuniformitate în aplicarea directivei.
Ţineţi cont de faptul că noile prevederi vizează şi mecanismele de file-sharing. Ceea ce înseamnă că ISP-işti vor trebui să se uite şi CE transferăm de la unii la alţii, nu numai cît, de unde, la ce oră şi cît timp.
Pentru a lămuri ce e permis şi ce nu, Comisia Europeană va lansa, la 26 februarie, o dezbatere publică pe această temă. Aşa că, dacă aveţi ceva de spus, acum este momentul.
Pentru ca mîna de ajutor să fie cît mai generoasă, vă dau şi link-ul către articolul din EurActiv care anunţă dezbaterea europeană şi care face referinţă şi la un alt document în negociere – Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA). Acordul ar putea include (potrivit textului “scurs” de la negocieri) “proceduri care să permită deţinătorilor de drepturi intelectuale care au indicii clare privind încălcarea drepturilor lor să primească rapid date privind identitatea celor despre care se presupune că le-au încălcat”. Succesuri!