În chestiunea drepturilor de autor ale jurnaliştilor s-a pronunţat azi şi Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, care cere Guvernului să nu discute această chestiune fără a se consulta cu organizaţiile sindicale, patronale şi profesionale din breaslă.

Media Sind, care a semnalat anterior modalităţile în care contractele pe drepturi de autor sînt folosite ca substitut al unui contract de muncă, crede că soluţiile s-ar găsi în acţiunea mai coerentă a organelor abilitate ale statului, nu în schimbări legislative şi consideră că recentele propuneri “înaintate de unele persoane care nu au nicio legătură cu mass-media, pot să producă grave disfuncţionalităţi în presă.”

Contrar celor de la cartel Alfa, MediaSind sugerează Guvernului o serie de măsuri menite să relaxeze, nu să înăsprească fiscalitatea, pentru a ajuta sectorul mass media să depăşească perioada de criză, mizînd pe păstrarea pe termen lung a locurilor de muncă din industrie:

În această perioadă de criză economică este nevoie de luarea unor măsuri coerente de sprijinire a acestui domeniu vital pentru democraţie. Astfel, pentru a împiedica intrarea în faliment a instituţiilor de media, Comitetul Executiv al FRJ MediaSind solicită Guvernului să aplice un pachet de măsuri de relaxare fiscală pentru presă, cum ar fi reducerea TVA la 9% pentru toate activităţile din domeniu (inclusiv la publicitate), subvenţionarea transportului de presă, cât şi alte măsuri ce vor fi convenite cu partenerii sociali şi care se aplică deja în Uniunea Europeană.

Mai multe, în Comunicatul Mediasind.

Problema a fost discutată azi şi în cadrul întîlnirii informale a Clubului Român de Presă cu preşedintele Senatului, Mircea Geoană, dar care sînt poziţiile părţilor nu ştim – încă.

UPDATE Ba ştim: http://www.mediafax.ro/cultura-media/geoana-cei-care-castiga-din-drepturile-de-autor-trebuie-protejati.html?1706;3810563

Continui cronica “scandalului” drepturilor de autor – pentru că şi declaraţiile pe tema asa continuă – şi simt nevoia sa le ţin şirul.

Cartel Alfa îşi precizează poziţia, afirmînd că

nu solicită desfiinţarea drepturilor de autor – o modalitate de recunoaştere a contribuţiei originale în domeniul artei sau ştiinţei, practicată în toată lumea – ci instituirea unor reglementări mai clare şi a unui control mai sever care să elimine ampla evaziune practicată în România prin utilizarea abuzivă şi nejustificată a acestui tip de contract sau a altor forme de contract care maschează raporturi de muncă reale, pentru profesii precum contabili, ingineri, proiectanţi, lucrători în mass-media, etc.

Bun, sună deja mai rezonabil – dar tot am a cîrti. O primă obiecţiune o fac asupra termenului “ampla evaziune” – pe care îl voi contesta pînă în momentul în care voi vedea cifre în faţa ochilor: atîtea contracte de drepturi de autor pe an, însumînd atîţia bani, din care atîtea contracte (şi aici începe bîlciul) reprezintă forme de evaziune (“utilizare abuzivă şi nejustificată”) şi prin care statul a fost păgubit de atîţia bani. Aceste cifre – în măsura în care ele dau imaginea a ceva mai mult decît accidente fiscale – sînt singurele care pot sta la baza unei intervenţii la nivel legislativ sau a schimbării practicii legii.

Mă nemulţumeşte şi listarea categoriilor de personal a căror activitate nu s-ar califica, în opinia liderilor Cartelului Alfa, ca subiect al drepturilor de autor – “contabili, ingineri, proiectanţi, lucrători în mass media” (ah, ce-mi place! “Lucrători în mass-media!”). În opinia mea, nu profesia este cheia în această discuţie, ci natura activităţii. Face omul o activitate intelectuală din care rezultă un produs care poate fi definit ca “operă”, în litera legii? Bun, atunci opera e protejata de drepturi de autor – şi nu mai contează calificarea sau încadrarea “lucrătorului”.

Aflăm de pe site-ul MCSI că se pregătesc normele de aplicare ale mult-discutatei (că dezbătută n-a fost) legi 298/2009, cea referitoare la retenţia datelor de trafic. Mai aflăm, tot de acolo, că

Începând cu data de 21 ianuarie, normele metodologice vor fi supuse dezbaterii publice

Eu pe site nu le-am găsit. Le-or dezbate public altfel. Ştie cineva cum?

Strategia de trecere la televiziunea digitală va fi gata pînă la sfîrşitul lunii ianuarie, cînd va fi pusă în dezbatere publică – mi-a comunicat Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţiei, ca răspuns la cererea mea de informaţii. Ea este aproape gata, din punct de vedere tehnic şi a fost deja discutată cu CNA, Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii (ANC), Societatea naţională de radiocomunicaţii (SNR), Asociatia de Comunicaţii prin Cablu şi “reprezentanţii trusturilor de presă”.

Pun mai jos răspunsul MCSI, aşa cum mi-a parvenit (simplu, fără formalităţi, pe mail, în termenul legal), dar care îmi ridică noi întrebări: care este firma de consultanţă care a “pregătit oferta”? Care ofertă? Şi cine a pregătit strategia, pînă la urmă?

Din informaţiile mele, înainte de a fi supusă dezbaterii publice, strategia va mai fi discutata o dată în CNA. Cum şedinţele CNA sînt publice, vom putea afla şi noi ce şi cum cu strategia chiar înaintea scoaterii ei “la dezbatere”.

Mai jos, raspunsul MCSI, pt. conformitate. mai mult…

Face valuri, de vineri încoace, o declaraţie a lui Bogdan Hossu, care dădea ca aproape sigură adoptarea unei ordonanţe de urgenţă care să interzică “remuneraţia sub forma drepturilor de autor”.

Azi, premierul Emil Boc nuanţează un pic, afirmînd că astfel de discuţie “a avut loc” , în prezenţa patronatelor şi sindicatelor şi că guvernul “va analiza” (adică ceva mai puţin decît “o OUG în februarie”, cum ne spusese Bogdan Hossu).

Noi ne-am obişnuit să ni se spună că proprietatea privată e un moft, aşa că, pe cale de consecinţă, şi propriteatea intelectuală e la fel de moft. Doar ca Uniunea Europeană are un pic altă părere. De unde şi aşa numita Copyright Directive, al cărei scop declarat este de a crea “o piaţă comună internă” şi în domeniul reglementărilor legate de drepturile de proprietate intelectuală. Cu alte cuvinte, România nu va putea juca după alte reguli.

Înţeleg îngrijorarea dlui. Hossu în faţa unui popor plătit cu salariul minim (65% dintre angajaţi sînt plătiţi la acest nivel), dar nu cred că eliminarea drepturilor de autor – raportate, cf. ANAF, de doar 37000 de persoane – va rezolva problema.

Un comentariu corect de la Newsin aici . Zic “corect”, pentru că îmi recunosc declaraţiile citate corect. Excepţie face titlul: nici Toma, nici eu nu sîntem “specialişti în drept”.

Şi o declaraţie “din surse” despre cum vede Bogdan Hossu chestiunea drepturilor de autor: “La drepturi de autor se încadrează sculptorii, scriitorii, poetii, arhitectii, şi nu jurnalistii …” (citat aproximativ)

În prima sa zi de lucru, preşedintele Obama a elaborat două memorandumuri privind transparenţa guvernării: unul privind liberul acces la informaţii şi un altul privind tranparenţa adminsitraţiei.

Potrivit primului memorandum, preşedintele Obama îi cere procurorului general să elaboreze noi norme de aplicare a Freedom of Information Act, care să garanteze un acces mai larg la informaţii. Obama susţine că administraţia lui “nu este de partea celor care vor să ţină o informaţie secretă, ci de cea a celor care vor să o facă publică”. Potrivit documentului, faptul că o instituţie are mijloacele legale de a păstra o informaţie secretă nu înseamnă că trebuie să o şi facă.

“Administraţia mea este ferm hotărîtă să instituie un nivel de transparenţă a guvernării fără precedent”, se arată în cel de-al doilea memorandum prezidenţial.

Potrivit National Security Archives, Obama a anulat, în prima sa zi de lucru la Casa Albă, două dintre cele mai restrictive măsuri adoptate de predecesorul său: ordinul dat agenţiilor de a păstra secrete informaţiile pentru care există şi cel mai mic temei legal de secretizare şi dreptul acordat vice-preşedinţilor şi colaboratorilor prezidenţiali de a păstra secrete, pe termen nelimitat, documentele prezidenţiale.

“Este cea mai rapidă şi cea ma plină de empatie chemare la guvernare deschisă lansată de vreun preşedinte în decursul istoriei, apreciază directorul NSA.

Consiliul National al Audiovizualului (CNA) a amendat, cu cate 5.000 de lei:
- Radio ZU, pentru a fi difuzat parodierea unor poezii ale poetului Mihai Eminescu ce nu ţineau cont de protecţia copiilor şi de obligaţia de a asigura “informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului”, precum şi reflectarea “diversităţii culturale, în respectul identităţii naţionale şi europene”
- Radio 21, care a a transmis “o parodie cu text vulgar după poezia “Luceafărul” de Mihai Eminescu, prevederile art. 39, alin. 2 şi ale art. 3, alin. 1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, precum şi ale art. 89 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual

Art. 3, alin. 1 din Legea Audiovizualului spune aşa:

Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.

Iar art. 39 (2) zice:

Difuzarea în cadrul serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare ori datorită mijloacelor tehnice necesare recepţiei, minorii nu au acces audio sau video la programele respective.

Înţelegem că Zu şi 21 au spus măscări pe post de dimineaţă – şi asta e contrar legii. Menţionez că nu am ascultat repectivele parodii – şi nu mă pronunţ asupra calităţii de “măscări” .

Ceea ce mă îngrijorează este o declaraţie a distinsului pianist Dan Grigore, membru CNA, citat de România Liberă:

E o blasfemie de ziua nationala. E vorba de un patrimoniu national, care este sfant pentru natia romana (…) Se face o parodie pe versurile lui Mihai Eminescu, de ziua poetului national”, a spus Dan Grigore. “Eu as face intrerupere de emisiune pentru asa ceva, un atentat de prost gust, de mizerabilitate, de josnicie, la poezia lui Mihai Eminescu. Eu as intrerupe 3 ore emisia, daca legea mi-ar permite”, a precizat Dan Grigore.

Genul acesta de discurs naţionalist-culturaloid ma pune pe gânduri. În “libera formare a opiniilor” pe care o apără CNA nu intră şi libertatea de a nu-ţi plăcea Mihai Eminescu? Parodia, în sine, este o crimă? Ba, mai mult, o blasfemie? Şi dacă, pentru mine, 31 martie este “sărbătoarea naţională”? Nu ştiţi ce e 31 martie? ia să vedem cine ştie…

Aşa că, în momemhtele mele bune, mă bucur că CNA îşi bazează deciziile pe lege. În cele de depresie, îmi smulg părul, fir cu fir, la gîndul că argumente ca cel de mai sus încă mai sînt vehiculate…

Intra azi în vigoare Legea nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicatii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008).
“Ne asculta!” – titrează Ziua. Listele de discuţii sînt pline de indignări despre “Legea Ochiul şi timpanul”.

Da şi nu – să zicem. Sînt câteva puncte pe care aş vrea să le amintesc:
- prezenta lege transpune o Directivă europeană, deci nu este o invenţie a statului român băgăcios şi totalitar. Ceea ce nu o face mai bună şi mai acceptabilă.
- legea nu permite operatorilor interceptarea comunicaţiilor sau accesul la conţinutul lor – deci, nu “ne ascultă!” nimeni. Ea creează operatorilor obligaţia de a păstra, timp de 6 luni, în condiţii de siguranţă, date pe care aceştia le aveau deja (sursa unei comunicări; destinaţia unei comunicări; data, ora şi durata comunicării; tipul de comunicare; echipamentul de comunicaţie al utilizatorului sau dispozitivele ce servesc utilizatorului drept echipament; locaţia echipamentului de comunicaţii mobile). Primiţi multe din aceste date în mobilele voastre, cînd verificaţi ora la care aţi sunat sau aţi fost sunaţi, cît a durat apelul, numărul care v-a sunat sau cînd vă apare pe ecran zona unde vă aflaţi.
- legea permite organelor de anchetă acces la aceste informaţii prin ordin al judecătorului , emis la cererea procurorului, numai după începerea urmăririi penale.

Deci, dacă dăm deoparte isteria, ramînem cu o lege proastă, inaplicabilă şi cu potenţial de violare a intimităţii şi a dreptului la viaţă privată – ca atare, neconstituţională. Nu voi mai repeta ce am spus din luna martie. Voi remaca doar că nu a existat niciun fel de interes faţă de aceste potenţiale violări ale drepturilor omului pînă acum. Nu a reacţionat nici presa, nici societatea civilă, nici partidele. Şi nici industria (operatorii de telefonie mobilă, ISPiştii), cea care este prima care are de pierdut (toate cheltuielile de stocare şi securizare a datelor de trafic revin operatorilor) nu a mişcat un deget. Ceea ce înseamnă, nu-i aşa?, că totul era în ordine.

Germania a declarat Directiva neconstiuţională limitat utilizarea legii la cazuri grave şi în care nu se pot utiliza alte informaţii, printr-o hotărîre preliminară a Curţii Constituţionale. (Mulţumesc de precizare, Bogdan). Directiva a a afost atacată şi în Bulgaria, unde legea locală prevedea “acces pasiv printr-un terminal” al autorităţilor la datele stocate, fără hotărîre judecătorească.

Noi plătim preţul indiferenţei noastre. Mie asta mi se pare păgubos: să stai cu mîinile în sîn cît poţi face ceva şi să te lamentezi că eşti oropsit cînd lucrurile ajung la scadenţă.

Andrei Codrescu a refuzat să scrie o odă cu osanale la instalarea lui Obama, ne informează Adevărul. El şi-a motivat decizia astfel:

Am votat pentru Obama, dar am crescut sub Ceauşescu. Ideea scrierii de poeme pentru oamenii aflaţi la putere îmi dă fiori.

Replica mi se pare chiar blîndă, ştiind cît de ironic poate fi Andrei. Ceea ce nu înţeleg este cum de i-a putut trece cuiva prin cap să îi ceara asta. Sau, în general, cum să le ceara poeţilor americani asta. Unii dintre ei chiar au făcut-o. Ceea ce ne dovedeşte ca, în mod pervers, 50 de ani de comunism ascut instinctul libertăţii mai mult decît 200 de democraţie.

UPDATE: Mai mult despre ode cu citate cu tot – aici.

Doar o notă pentru cei de la Adevărul: Codrescu a plecat din ţară în 1965, nu în 1981 – lucru pe care ar fi putut să-l afle citindu-i orice biografie publică. Şi nu mai publică în Dilema Veche de circa un an – lucru pe care ar fi putut să-l afle citind Dilema, că doar e din trust.

Şi acum, un scurt moment publicitar: A apărut “Gaura din steag” a lui Andrei Codrescu, povestea primei lui reveniri în România, în decembrie 1989. Cartea e scrisă “la cald”, chiar atunci şi este o relatare fascinantă a Revoluţiei (sau nu? Andrei avea dubiile lui de pe atunci). Păcat că editura Curtea Veche îi face o promovare atît de slabă. Citită “după 20 de ani”, povestea este dulce-amară. (Da, da, eu am tradus-o, dar nu de asta vă îndemn la citit).

Şi dacă v-aş spune că 45% dintre “profesioniştii media” (evit cu bună ştiinţă termenul de “jurnalist”) aflaţi acum în închisorile lumii sînt jurnalişti online sau bloggeri? Acestea sînt datele – uimitoare pentru mine – date publicităţii de Committee to Protect Journalists, în raportul din decembrie 2008.

Dintre cei 125 de jurnalişti aflaţi în închisoare la 1 decembrie 2008, 56 lucrează la publicaţii online (inclusiv bloguri). Este pentru prima oară în istorie cînd presa online deţine prevalenţa la încarcerări. Reporterii, editorii şi fotografii de presă scrisă formează al doilea mare grup de profesionişti încarceraţi (53 de persoane). Restul este format de jurnalişti de televiziune, radio şi realizatori de filme documentare.

Primul caz de jurnalist online în închisoare a fost înregistrat (în cadrul aceluiaşi studiu) în 1997. În doar zece ani, Internetul a reuşit să se impună ca mediul de informare cel mai “insidios”, capabil să treacă de cenzură şi de graniţe. Ca atare, neputînd stăpîni mediul, autorităţile au ajuns la concluzia că e mai bine să-i poprească pe utilizatorii lui. “If you can beat them, jail them” – iata un şlagăr care face furori în China (unde 24 din cei 28 de jurnalişti aflaţi în închisoare lucrau online) ca şi în Cuba. mai mult…