Am participat ieri la o discutie dintre reprezentantii MIRA (Ministerul Internelor si Reformei Administrative) pe tema Codului de Procedura Adminstrativa – pe de o parte – si un grup de ONG-uri intresate in legislatia transparentei, de cealalta. Au fost de fatasi reprezentantii Agentiei de Strategii Nationale. “Batalia” s-a dus, in principal, soarta legii accesului la informatii (544/2001) si a celei a transparentei decizionale (52/2003).
In esenta, autorii Codului de procedura administrativa ar putea lua in consideratie o formula care sa nu includa in cod legea 544/2001 – aceasta sa ramina o lege de sine statatoare. Am pus toti bemolii posibili in fraza de mai sus – nu pot sa spun nici ca o s-o faca, nici ca nu – dar optiunea nu a fost respinsa din start. Stiti doar ca speranta moare ultima…
Am mai inteles urmatoarele: mai mult…

De al ultimul meu post, s-au intimplat urmatoarele (permiteti sa raportez):
- termenul de consultare pe proiectul MIRA a fost prelungit de la 10 la 30 de zile (cu scuze, a fost o greseala, se pare ca a “baietilor de la tehnic” )
- AGS a declarat ca nu avea cunsotinta de proiectul MIRA la momentul derularii intilnirii cu ONG-urile:
- MIRA a modificat deja, pe site-ul sau, proiectul de Cod, pentru a incorpora sugestiile SAR. (aici am eu o problema de procedura: modificarile se discuta toate impreuna si se accepta – sau nu- o data. Daca lucram pe texte diferite, nu ne vom intelege niciodata).
- a fost convocata o dezbatere publica MIRA – ONG-uri interesate pentru 29 noiembrie.

Cred ca putem reduce alerta de “rea credinta’ la galben – dar ne ramine problema de sistem: cum se coordoneaza departamentele guvernului? Doua brate ale aceluiasi guvern trateaza acelasi subiect, in acelasi timp, in maniere total diferite (ca filosofie de abordare) – si nu stiu unul ce face celalat.

Stiu ca am mai folosit titlul asta – dar accentul cade, in postul de fata pe paranteza cu pricina.
Pentru ca Guvernul ne pregateste disparitia (prin absorbtie) a doua legi fundamentale pentru exercitarea controlului public asupra administatiei la fel de publice (macar in nume): cea a accesului la informatii (544/2001) si cea a transparentei decizionale (52/2003). Astfel, a fost pregatit – si lansat spre dezbatere publica – un proiect de Cod Adminsitrativ care va ingloba prevederile celor doua legi.
Eu, una, cred ca dreptul la informatii este atit de “puternic” incit merita o lege separata, macar ca aducere aminte a faptului ca e un drept funademntal al omului, recunoascut ca atare de toate documentele internationale (Carta Drepturilor Omului, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, etc). Accesul la informatii nu este numai o procedura administrativa – desi da, asa se manifesta, la nivel de mecanism.
In plus, proiectul de Cod aduce modificari discrete legii (asa cum este ea acum). AstfeL
Art.85(2) prevede ca:

(2) Autorit??ile ?i institu?iile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informa?iile de interes public solicitate în scris sau verbal. Este interzis? condi?ionarea comunic?rii informa?iilor publice de precizarea scopului în care aceste informa?ii sunt solicitate, cu excep?ia cazului în care aceast? precizare este absolut necesar? pentru identificarea informa?iei solicitate.

Acesta este un pas inapoi, caci legea actuala nu permite autoritatilor sa ceara cetateanului justificare pentru solicitarea de informatii.

Acelasi articol, paragraful (6) graieste:

(6) În cazul în care informa?ia solicitat? este deja comunicat? din oficiu în una dintre formele precizate la art. 86, solicitantul este informat despre acest lucru de îndat?, dar nu mai târziu de 5 zile, cu indicarea sursei unde informa?ia solicitat? poate fi gasita.

Asta in conditiil in care exista sentinte judecatoresti care sanctioneaza autoritatile publice pentru astfel de practici. Daca ai informatia cu pricina, mi-o dai – nu ma trimiti la un site, sau la Monitorul Oficial, unde ai postat-o tu acum 3 ani…

Acestea sunt doar doua “bube”. Mai sunt si altele.

Mai adaugam la asta si faptul ca proiectul a fost supus dezbaterii publice doar 10 zile (nu 30, cum prevede legea). Si, dupa cum ne spun colegii de la APADOR – CH, Guvernul nu a rostit o vorba despre acest proiect in intilnirea “cu ONG-urile” derulata la finele saptaminii trecute fix pe tema celor doua legi.

Cazul Mailat are implicatii neasteptate: grupul de extrema dreapta din Parlamentul European – Identitate, Traditie si Suveranitate – este pe cale sa se destrame. Reprezentantii Partidului Romania Mare au amenintat cu retragerea din grup, revoltati fiind de declaratiile publice ale Alessandrei Mussolini, conform careia “romanii incalca legea in mod obisnuit”.
Grupul ITS a luat nastere dupa aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana. Venirea PRMistilor in Parlament a permis constituirea grupului de extrema dreapta. Conform regulamentului institutiei europene, un grup parlamentar se poate forma daca are cel putin 20 de membri. Retragerea celor 5 parlamentari PRM ar aduce grupul la 18 membri, ceea ce ar echivala cu desfiintarea lui.

Stirea BBC pe larg, aici.