Deschideam, prin vara, categoria “Magna Kumm Laudae”, pornind de la pretextul aniversarii de 10 ani a trupei Kumm. Luni se produce punctul culminant al planului aniversar – un super-concert la Opera Nationala Bucuresti. (Nu va grabiti sa ma acuzati ca le fac publicitate, biletele s-au epuizat de miercuri, in mai putin de zece zile de la punerea in vinzare).
Iata ca rockul poate patrunde in spatii “clasice” – Opera si-a asumat o optiune curajoasa (desi a introdus o clauza conform careia “orice distrugere se plateste dublu”. Rockul inseamna violenta, lanturi si dezlantuire, defulari impotriva scaunelor de plus, nu?)
Iata ca rockul alternativ poate umple mai mult decit un club plin de fum, poate umplre o sala de 1000 de locuri – si ar fi putut umple usor una de 2000.
Ma bucur ca discutia pe care am incercat s-o incropim aici (si care demarase la un moment dat) – “cit loc de rock mai e in muzica romanesca” – si-a gasit un loc al ei, pe blogul souncheck.adverb.ro, unde mai multe trupe aflate “pe val”, alaturi de trupe tinere in crestere, au pus mina de la mina sa continue demersul.
Asa cum m-am bucurat sa aflu ca oameni importanti din companii sponsorizatoare de festivaluri ale berii (sau similar) privesc acum cu drag si interes la un eveniment pe care nu au vrut sa-l sustina, pentru ca nu se adeseaza ‘publicului tinta’. Poate o sa depasim, cindva, statutul de “natiune de loredane si cotabiti” pe care ni-l ofera oferta noastra de divertisment.
Ne vedem, deci, miine seara, la Opera – sau pe net, pe acelasi soundcheck.adverb.ro, care va transmite concertul live (si va gazdui, apoi, inregistrarea).

Mi-am rezervat vreo citeza zeci de minute asa, pentru mine, sa inteleg si eu, in fine, ce si cum cu referendumul si asumarea raspunderii. Si aproape ca m-a pufnit risul (vorba aia: ar fi de ris, daca n-ar fi de plins).
Avem, deci, referendum pentru stabilirea unui anume sistem de vot uninominal, convocat de presedinte.
Avem, in acelasi timp, Guvernul care isi asuma raspunderea pe marginea unuei legi care promoveaza o alta formula de vot. Daca Guvernul nu e contestat, legea trece si ajunge la promulgat la presedinte.
Cazul 1: legea trece, presedintele nu promulga legea, referendumul nu este validat, din lipsa de cvorum. Presedintele trebuie sa decida (pentru noi!) daca e mai bine vot uninominal – intr-o varianta pe care nu o agreeaza (el) sau mentinerea actualului sistem, pe care il detesta(m).
Cazul 2: legea trece, referendumul este validat. Parlamentul se va vedea pus in situatia de a schimba formula votului uninominal: de la cea pe care a agreat-o, la cea propusa de prezident si impusa de “popor”.
Face clasa noastra politica ce face si reduce orice tema de interes national intr-un concurs de popularitate intre presedinte si premier.
Dar nu-i asa ca e de ris sa ii vezi pe politicieni luindu-se la intrecere pentru intiietatea in schimbarea unui sistem de vot pe care de fapt nu-l vor schimbat?

Lucrurile se intimpla cu atita “vigoare” incit mi-e mie greu sa tin pasul cu comentatul. Recentele modificari la Codul de Procedura Penala si la Codul Penal au concentrat atentia pe articolele care aveau legatura cu “stirile zilei” – in speta, scandalul Remes si inchisoarea pentru ziaristii care ar mai indrazni sa faca astfel de nesimtiri. Sunt insa prevederi la fel de ciudate si care ar pune anchetatorii in imposibilitatea de a derula orice investigatie. Astfel, durata anchetei este limitata la 6 luni, fara nicio alta nuanta; daca timp de 6 luni anchetatorii, excedati de alte dosare (vedeti ce pozitiva sunt?) nu apuca sa instrumenteze cazul, presupusul raufacator e cetatean cinstit. Tot astfel, un judector nu poate decide punerea sub urmarire a unui presupus infractor decit dupa inceperea urmaririi penale – adica dupa ce acesta a fost anuntat, cu acte in regula, ca e urmarit si daca e prost, sa continue sa discute cu complicii sai la telefon.
Ce mi se pare cu adevarat cinic la aceste modificari este motivul invocat: protectia cetateanului, a drepturilor sale in fata abuzurilor justitiei. Cred ca daca mergem inainte pe calea asta, nu numai ca il vom proteja pe cetean de abuzurile justitiei, ci il vom proteja de justitia cea oarba si rauvoitoare. vedeti, de aia imi place mie tara asta: reuseste mereu sa ma surprinda. Cind mi-as fi inchipuit eu ca voi iesi public pentru a proteja dreptul procurorilor de a ancheta?

Punctele inacceptabile din modificarile la CPP si CP, mai jos. mai mult…

Presedintele Traian Basescu a convocat referendumul pentru introducerea votului uninominal in cazul alegerilor parlamentare. Intrebarea ce va fi inscrisa pe buletinele de vot este:

“Sinteti de acord ca incepind de la primele alegeri care vor fi organizate, deputatii si senatorii sa fie alesi in circumscriptii uninominale in baza unui scrutin majoritar in doua tururi?”.

Prin martie, am purtat niste discutii foarte interesante (noi intre noi) pe tema formularii intrebarii. Pentru readucere aminte – si pentru a vedea cita dreptate am avut (cu totii) atunci si ce anume s-a schimbat, gasiti postrui si comentarii aici, aici si aici.

Ce s-a schimbat este indicarea tipului de vot: majoritar, in doua tururi, formulare care nu mai lasa la indemoina Parlamentului aceatsa optiune. Si introducerea expresiei corecte “circumscriptii uninominale”, in loc de vot uninominal.
Mi se pare semnificativa si sintagma “deputatii si senatorii” – care personalizeaza, intr-un fel, subiectii votului, mai mult decit mai abstractele expresii “alegeri parlamentare”, sau “Parlamentul” , sau chiar “membrii Parlamentului”.

Astazi este ziua de nastere a Universului. Cel putin, asa a socotit James Ussher, arhiepiscop de Armagh, pe la 1650, utilizind cronologia Bibliei. El a stabilit ca prima zi a Facerii Lumii ar fi cazut in ziua de 23 octombrie 4004 i. Hr. Asa ca eu cred ca ar fi bine sa-i uram Universului “multi ani inainte” si sa ne bucuram de frumusetea lui tulburatoare.
Stiu ca pare o prostie si o frivolitate, dara asa chef de prostii nevinovate am, uitindu-ma la nebunia din jur…

Blogul lui Fulger ne recomanda “Cold Waves: Razboi pe calea undelor”, un nou documentar de Alexandru Solomon.
Ma alatur si eu recomadarii si mai adaug un indiciu, spre incitarea publicului: filmul cuprinde un interviu cu Carlos Sacalul (da, acela, teroristul), luat in inchisoare. Dupa stiinta mea, este primul astfel de interviu realizat de un roman si reprezinta un demers jurnalistic remarcabil. O dovada in plus (pentru cine mai avea nevoie!) ca documentaristii sunt oameni de media, nu numai “agenti estetici”. Alecu Solomon, chapeau!

Senatul a respins, in votul in plen, amendamentele propuse la Legea Audiovizualului care ar fi deschis calea procesului de digitalizare. Nu ca, asa cum au iesit de la Comisia de mass media a domnului Paunescu, ar fi meritat sa fie pastrate (tineti minte, intreaga strategie anti-monopol lasata la latitudinea guvernului, etc…). Dar, in loc sa returneze proiectul Comisiei, pentru revizuire, plenul s-a atacat, se pare, la mandatele de 9 ani ale CNA – si a respins legea cu totul. Cum Senatul este camera decizionala, proiectul asa ramine – respins.
Din pacate, odata cu apa, se arunca din aceasta copaie si un copil pretios: legislatia care ar fi deschis drumul digitalizarii. Legislatie care, intr-un efort remarcabil, reunise (si reusise sa armonizeze) opiniile principalilor actori: organisme de reglementare (CNA, pe programe si IGCTI, pe frecvente), radiodifuzori, societate civila, partide politice.
Se duc astfel pe apa Simbetii eforturi de un an si jumatate, acorduri la nivel politic, etc, etc. Termenul limita pentru trecerea la digitalizare ramine, in continuare, 2012 – iar autoritatilor nu le pasa. Nu le pasa ca am pierdut deja un an din putinii pe care ii aveam. Ne mai ramin patru (dintre care doi puternic “electoralizati”) pentru a o lua de la zero cu legislatia, elaborarea strategiilor, licitarea frecventelor, realizarea investitiilor in infrastructura de emisie, campania de comunicare, etc…. Nici nu stiu ce sa cred: onor cei care ne guverneaza (parlamentari, membri ai executivului, lideri politici) sunt mai mult ticalosi, sau mai mult prosti?
Din toata chestia asta, cistigat ramine domnul Paunescu – el si-a primit dreptul de a face emisiuni culturale chiar daca e om politic. Ce daca n-a iesit smecheria cu 9 ani de mandat CNA? Asta e politica: mai cisatigi, mai pierzi…

Incepind cu ianuarie 2008, televizoarele vândute în România vor fi, în mod obligatoriu, dotate cu tehnica necesar? pentru transmiterea televiziunii în sistem digital, se arata in Hotarirea de Guvern adoptata vineri, 5 octombrie 2007.
Hot?rârea de Guvern transpune Directiva UE privind serviciul universal, precum ?i Directiva cadru privind reglementarea re?elelor ?i serviciilor de comunica?ii electronice.
Astfel, orice televizor analogic cu o diagonal? mai mare de 42cm, pus în vânzare, trebuie s? fie dotat cu cel pu?in un conector exterior de interfa?? la standarde europene. Aceste conectoare trebuie s? permit? conectarea simpl? a decodoarelor suplimentare si a receptoarelor digitale.
Hotarirea mai prevede conditii de interconectare pentru echipamentele de televiziune digitala , precum si amenzi pentru incalcarea acestor obligatii.

Evenimentul Zilei de azi ridica la nivel national o tema introdusa la nivel local, de ziarul Kronika: “In 2006, ziarele lui Verestoy au luat grosul din reclama Postei”. Articolele demonstreaza cu cifre si declaratii ca pe mandatul lui Nagy Zsolt (fostul ministru al MCTI, responsabil si de Posta), ziarele colegului sau de partid Verestoy Attila au incasat grosul fondurilor de publicitate ale Postei Romane.

Ceea ce ma intriga la acest articol este faptul ca nicaieri in cuprinsul lui nu se furnizeaza si date de tiraj, penetrare, indicatori demografici – date care stau la baza oricarei decizii de atribuire a contractelor de publicitate. Asta cu atit mai mult cu cit legea presupune obligatia utilizarii acestor date in cintarirea ofertelor.

Dincolo de apropierea fireasca in logica suspiciunii jurnalistice (o suspiciune profesionala sanatoasa) Nagy – Verestoy, ar fi fost citeva aspecte care ar fi dat mai multa greutate articolului: a fost respectata legea? S-a facut licitatie publica pentru aceste fonduri? (articolul vorbeste de “medieri” – total ilegal!) Au fost indicati parametrii de evaluare a ofertelor? Sunt acesti parametri conformi practicii de afaceri (tiraje seminificative, acoperire demografica suficienta, distributie geografica si de public-tinta conform caietului de sarcini, etc).

Ca una care a contribuit la punerea subiectului “publicitate prietenoasa pentru presa prietenoasa” pe agenda publica si care a facilitat schimbarile legislative menite sa creasca transprenta alocarii si responsabilizarea autoritatilor publice, trebuie sa recunosc ca simpla suspiciune nu ma mai satisface. In lipsa acestor elemente concrete de conformitate legala, articolul din EVZ lasa loc la interpretari si puneri sub semnul intrebarii, care ii stirbesc din forta.

Guvernul si Patriarhia Romana au semnat un protocol prin care se angajeaza sa conlucreze in chestiuni de “incluziune sociala” – adica in rezolvarea problemelor celor defavorizati social. Bun, este menirea Bisericii, una dintre cele primordiale, sa-i ajute pe cei saraci si oropsiti. Dar, mai scrie Romania Libera:

Guvernul se obliga, prin Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de sanse, precum si prin toate celelalte institutii publice aflate sub autoritatea sa, “sa solicite puncte de vedere si sa implice reprezentantii celeilalte parti semnatare (Patriarhia – n.r.) in procesul de consultare privind proiectele de acte normative”.

Urmeaza, in articolul citat, o serie de argumente pro si contra acestui rol ‘special’ acordat Bisericii Ortodoxe.

Eu una cred ca protocolul cu pricina da Bisericii un rol pe care ea il avea deja – ca si noi, cestilalti, mirenii. Legea Transparentei decizionale obliga toate institutiile administratiei sa faca publice proiectele de acte normative si sa organizeze dezbateri publice (sau macar sa accepte opiniile celor doritori sa contribuie), timp de 30 de zile. Asa ca, din acest punct de vedere, nimic “special” in protocolul cu pricina – cu exceptia anagajamentului Guvernului de a fi proactiv in solicitarea unui punct de vedere.

Cum se aplica si cum functioneaza Legea Transparentei decizionale – e o alta poveste. Prost – ne spune APADOIR CH, in raportul dat publicitatii la inceputul lunii octombrie. (cind fac rost de el in format electronic, il pun aici).

In al doilea rind, valoarea unui astfel de protocol de colaborare sta in sinceritatea cu care cei doi parteneri se vor achita de angajamentele luate. Si aici am rezervele mele. Nu o data, Guvernul (nu numai aceasta echipa, ci institutia guvernamentala) a dat dovada unor subite pierderi de memorie in momentul in care consultarile la care s-a angajat deveneau neplacute sau “mincatoare de timp”. Cel mai recent exemplu (cunoscut mie) este cel al modificarii OUG 26, document prin care se normeaza infiintarea asociatiilor si fundatiilor. Guvernul (acesta) a adoptat cu seninatate modificari la actul normativ legate de statutul de utilitate publica. Asta in conditiile in care se derula un proces structurat de consultare a asociatiilor si fundatiilor (cu intilniri in tara, pe regiuni, pe sectoare de activitate, inclusiv, organizat din interiorul comunitatii ongistice) si in care exista, prin voia (acestui) prim ministru un Consiliu de consultare a asociatiilor si fundatiilor, infiintat prin hotarire de Guvern, cu tot tacimul…

Ca sa rezum, Biserica Ortodoxa a obtinut prin protocol un drept pe care il avea deja si de care se va bucura atita timp cit contributia ei va fi convenabila..