Ziceam intr-un comentariu la Stufstock ca sunetul de la KUMM a avut fluctuatii si aminteam ca chitara lui Oigan a suferit si, in cele din urma, a cedat nervos. Sunt acum in masura sa atest cu probe relele tratamente la care a fost supus sarmanul instrument.

Of, nu mai poate omu’ sta linistit in concediu, ca dau noutatile legislative peste el. Aflu de la Europa FM, apoi de la Evenimentul zilei ca pe perioada campaniei electorale, difuzarea rezultatelor sondajelor de opinie ar putea fi interzisa. Motivul invocat de initiatorul propunerii, liberalul Mihai Voicu: sondajele influenteaza negativ publicul.
Am niste intrebari pentru domnul Voicu: care este, in opinia domniei sale, definitia “influentei negative”? Cam cum ar trebui sa arate niste sondaje pentru a influenta pozitiv publicul? Daca am avea astfel de sondaje, ar fi Ok sa infuentezi “pozitiv” electoratul?
Si o ultima intrebare: cam cit de “liberal” mai este PNL, cu astfel de abordari paternalisto-autoritare?

Stau de aproape doua saptamini in Vama, fara televizor, fara ziare, fara radio – si am supravietuit. Stau agatata de lume numai prin stirile online. De departe, cea mai cutremuratoare “stire” mi se pare cea scoasa la lumina de Andressa: primarul Nicolae Ontanu stingind – didactic – o tigara aprinsa in palma unei femei. Am cautat, de curiozitate, stirea pe alte “canale” – nimic.
In orice tara civilizata (e nevoie sa ne reamintim, la fiecare pas, ca Romania este tara europeana, membra a UE?), un atare gest ar fi insemnat sfirsitul carierei politice a faptasului. La noi – tacere generala.
Andressa a avut, azi, reflexe jurnalistice mai bune ca toata presa romana la un loc.

Bloguiesc alene din Vama Veche – alene pentru ca mi-e mie lene (asa cum se cade omului in concediu legal de odihna), dar si din lenea modemului Vodafone care se misca “fara talent”. De atita lene nici nu am bagat de seama ca s-au scurs deja doua zile dupa Stufstock, zile in care artistii au plecat acasa, organizatorii si-au gasit timp sa afle cit sunt de obositi, turistii “oportunisti” (cei veniti anume pentru festival) s-au retras spre casele lor si am ramas noi, cestilalti, veniti “cu treaba” sa ocupam plajele, terasele si ce-o mai fi de ocupat.

De Stufstock nu am multe a spune din cele ce nu s-au spus inca. As remarca succesul incontestabil de care s-au bucurat Phoenix si Zdob si Zdub, care – cum spun cronicile – au electrizat spectatorii. Asa este, publicul a fost curat electrizat. Daca stam sa cautam ce au in comun aceste doua formatii, ecuatia e simpla: filonul folcloric. Este interesant de vazut cum vibreaza masele la temele folclorice, cum bat din piciorus chiar si cei mai sceptici, cu cita bucurie se danseaza ritmurile strabune. Normal, comenta un amic, suntem un popor rural, majoritatea se afla doar la a doua generatie urbana, muzica asta e inca “a noastra”.

KUMMii mei (ca asa incepe sa mi se spuna) au cintat bine si au fost in verva, desi si-au luat riscul de a prezenta mai mult piese noi. Cind cinti imediat dupa Dandy Warhols, oamenii nu mai au prea multe asteptari, dar nici rabdare nu mai au – asa ca trebuie sa fii bun-bun ca sa tii publicul in fata scenei, participativ si dansind. Eu ma obisnuisem sa-i vad in cluburi, dar m-au convins ca pot face fata oricind unei scene de festival, cum laudae. Extrem de induiosator a fost momentul in care Zia, de la DW s-a “cerut” pe scena, sa cinte alaturi de ei. Daca vreti sa stiti de ce “induiosator”, uitati-va la pozele de mai jos (multam, Tiberiu Crisan, Bestmusic) si incercati sa le vedeti fetele.

Mai multe poze, .aici

Citim in Ziua de azi o stire despre cum o sa prospere televiziunea digitala pe plaiurile noastre in anii care vor veni. Incepe asa:

Televiziunea digitala va avea in Romania peste 3.000 de abonati in 2012 – studiu

Numarul abonatilor din Romania care vor receptiona programe de televiziune digitala va creste in cinci ani la peste 3.000, fata de 670 anul trecut, potrivit unui studiu asupra pietei TV digitale din Europa de Est, realizat de compania britanica Informa Telecoms&Media.

Cum adica, 3000 de abonati? Eu stiam ca avem deja peste jumatate de milion… Or sti astia cu studiul lor mai bine, or defini “abonatul” altfel, la pachet… Un search pe Internet m-a lamurit: cifrele raportului cu pricina sunt date in “mii de unitati”, dar ziaristul (sau traducatorul?) care a facut stirea din Ziua a neglijat acest mic aspect (ca doar zero asta inseamna, nesemnificativ, nu?). Pentru conformitate, o editie mai veche a raportului cu pricina, in tratarea publicatiei Comunicatii mobile.

De asta as face eu cursuri de matematica pentru ziaristi – sa invete ce au uitat din scoala primara, sa faca procente, sa faca transformari de unitati de masura si alte chestii amuzante si utile, la o adica.

Mie imi este evident ca nici jurnalistul, nici editorul sau, nici capul limpede – niciunul dintre cei care s-au uitat pe stirea cu pricina – habar nu au de peisajul mediatic din Romania (3000 de abonati are o firma de cablu dintr-o comuna mai rasarita, hai, treaca, un oras mai mic), si cu atit mai putin de digitalizare. Ideea ca in 2012 (anul de referinta al stirii) Romania va trece total la transmisia digitala a televiziunii – sau, ma rog, asa s-a angajat – nu a tulburat serenitatea redactiei.

Pentru conformitate, iata aceasi stire in Daily Business. Nici ei nu par sa fi auzit de switchover (momentul trecerii totale de la transmisia analoga la cea digitala), dar macar cifrele sunt corecte.

Vituperam mai ieri fata de o serie de articole din Evenimentul Zilei care dadeau elementele complete de identificare ale unei copile de 13 ani care a nascut si in care se mai petreceau si alte grozavii. Deplingeam acolo si lipsa de reactie a organismelor profesionale in fata unor incalcari flagrante – si fara nicio justificare de “interes public” – a regulilor deontologice de protectie a minorilor.

Commenteaza Zippo:

Nu intervenim nici noi, pentru ca oricita cerneala ar curge, nu exista opinie sau reactie din partea cititorului.

Cred ca prin aceasta Zippo pune un deget plin de sare grunjoasa pe o rana mare si urita: lipsa de reactie a publicului. Adaug la asta stirea zapacitoare ca, pe fondul scaderii generale a consumului mediatic, singurul post de TV a carui audienta creste (cu 30%!) este OTV – care numai jurnalism de calitate nu face.

De ce? Au intrebat si altii, intreb si eu…

Inhibitia de protectie ma impiedica sa ma “enervez” de cele citite/vazut/auzite in presa. Sunt insa momente in care protectiile mele cad balta in fata unor prostii bubuitoare. Ca de pilda aceasta:

Ana Maria Barca, fetita care a nascut la 13 ani, se bucura ca mai exista alta Ana Maria care a devenit mama la numai 12 ani.

Este paragraful introductiv al unui articol din Evenimentul Zilei din 6 august, semnat Alina Darie.
Nu stiu cine a invatat-o jurnalism pe Alina Darie, nu stiu cine ii este editor – stiu insa cine ii este redactor sef si ma mir cu voce tare. Protectia minorului nu mai functioneaza la EvZ? Dam nume, prenume, adresa – toate indiciile care pot duce la identificarea unui “copil cu copil”. Si dupa ce scriem toate acestea, ne mai ducem odata sa ii dam si vestea cea mare – ca nu e singura, ca mai e o copila nefericita, ba chiar mai mica. Sa se bucure si ea! Si-i mai cerem o parere, sa o mai expunem un pic atentiei publice – ca doar nu o sa ne temem de furca defensiva a bietilor parinti…

De remarcat ca in articolul despre copila de 12 ani care a nascut recent, exista o mimina protectie a identitatii mamei. Dar tot ne e data poza bebelusului – ca el nu e minor si n-ar drepturi, nu?

Oare Clubul Roman de Presa n-o avea nimic de zis in chestia asta – privind incalcarea dreptului la intimitate?

Florian Pittis face parte atit de tare din adolescenta mea incit o perioada am refuzat sa privesc/accept imbatrinirea lui. Pur si simplu, Pittis “acesta” nu avea, in mintea mea recalcitranta, nimic in comun cu “acel” Pittis – frumos, rebel, talentat pina la Dumnezeu, cu capul plin de par si de muzici si cu o voce care te scotea din minti. Este refuzul implacabilului, convingerea ferma ca suntem mai mult decit carnea noastra perisabila.

De aceea, la plecarea lui, n-am sa pun aici decit o snoava mica si cinica, care cred ca i-ar fi placut, din familia poeziei “Puterea obisnuintei” (stiti voi, aia cu “Intr-o zi, un lup a mincat o oaie…”) pe care o recita el in spectacole.

Iata varianta mea la “Puterea Obisnuintei”. Ne-am dus la “florista noastra” sa comandam o coroana pentru Pittis. In timp ce scria “indicatiile regizorale”, florareasa ne intreaba: “La Ralu ati luat, la Pittis ati luat… Dar la Teoctist?”

Asa cum a promis, Ministerul Apararii din Marea Britanie a dat publicitatii rapoartele sale despre asa numitele “Fenomene aeriene neidentificate”. Decizia de a le face publice survine in urma unei cereri depuse in baza legii liberului access la informatii.

Gasiti rapoartele complete, in forma lor originala (cu stampile si apostile ) pe site-ul Ministerului britanic al Apararii, la acest link.

Pe 2 august Peter O’Toole a implinit 75 de ani. Nu cred ca am vazut vreodata o persoana atit de firesc eleganta, chiar si in manifestarile sale “lumesti”.

L-am vazut prin anii ’70, intr-un film dat o singura data de Televiziunea Romana, “The Rogue Male”. Povestea unui lord englez care vrea sa-l asasineze pe Hitler si, dupa ce esueaza, este nevoit sa traiasca intr-o vizuina scobita in pamint – unde ramine lord pina in virful unghiilor (smulse de Gestapo). Ani de zile am plins in sinea mea dupa acel film – pina cind a aparut, in fine (iunie 2006!!), pe DVD. Aveam sa aflu, tot cam pe atunci, ca acest film – pe care incepusem sa-l cred un miraj, caci nu am intilnit pe nimeni care sa-l fi vazut – este filmul favorit al lui O’Toole. O fi avut compozitii mai complicate, filme mai maiestuoase, aparitii mai fulminante, opere mai durabile – dar filmul asta mi s-a lipit de suflet.

La aniversara, readuc aici un interviu cu Peter O’Toole, din care putem invata ce inseamna umorul britanic, ironia, intelepciunea si eleganta, toate laolalta. Da, si o minunata limba engleza.

Pina la ce virsta il pot iubi pe O’Toole fara sa fiu acuzata de gerontofilie?

UPDATE: M-am incurcat in date. Peter O’Toole e nascut pe 2 august. Ciudat e ca nu ziua lui de nastere o gresisem – ci nu am stiut in ce zi ma aflu eu, cind am scris “astazi”. Am corectat.